Starea vegetativă este definită prin absenţa oricărei activităţi conştiente, decelabilă chiar şi atunci când subiectul este în stare de veghe. Altfel spus, starea vegetativă corespunde unorleziuniîntinse ale emisferelorcerebralecu menţinerea relativă a funcţionăriitrunchiului cerebral. Deşi de multe ori, aceşti bolnavi au ochii deschişi sau închişi, respiră spontan şi au câteva gesturi automate (ei cască, molfăie şi există momente când chiar îşi mişcă membrele), starea lor este una extrem de delicată.

Specialiştii în domeniu susţin că unii pacienți aflați în stare vegetativă au o activitate cerebrală minimă, în timp ce alții pot prezenta tipuri de activitate cerebrală asemănătoare persoanelor sănătoase.

În mod normal, medicii consideră că acești pacienți cu leziuni cerebrale severe nu sunt conștienți de ceea ce se întâmplă în jurul lor, deși par a fi treji. După leziuni cerebrale grave, produse în urma unor accidente rutiere sau a unor atacuri majore de cord, unele persoane pot părea că s-au trezit, dar încă nu răspund la nimic din ceea ce se petrece în jurul lor. Medicii descriu acești pacienți ca fiind într-o stare vegetativă. De obicei, aceşti pacienți deschid ochii și privesc în jur, dar nu pot reacționa la stimuli și nu pot răspunde solicitărilor medicilor.

„În prezent, tratatamentele administrate acestor pacienţi au făcut ca rata lor de supravieţuire să fie de lungă durată, dar revenirea datorită distrucţiei cerebrale este imposibilă şi atunci apar stări neurologice specifice unei astfel de situaţii”, a declarat pentru „Cuget Liber”, dr. Bogdan Davidescu, medic neurochirurg. Una dintre ele este starea vegetativă persistentă. Altfel spus, pacienţii se află în comă şi au nevoie de suport permanent, în special de reanimare şi terapie intensivă. În astfel de situaţii, chiar dacă pacientul este rezolvat din punct de vedere chirurgical, el are nevoie de susţinere respiratorie, de nursing, să fie întors de pe o parte pe alta, ca să nu facă escare etc.

Teoretic, toate aceste lucruri ar putea fi rezolvate şi în nişte instituţii speciale, care să se ocupe de astfel de pacienţi şi nu neapărat într-un spital de urgenţă.

Trebuie precizat că starea vegetativă persistentăeste o condiţie cronică în care s-au pierdut toate funcţiile scoarţei cerebrale, dar s-au păstrat total sau parţial funcţiile trunchiului cerebral şi ale cerebelului. Din punct de vedere clinic, aceşti bolnavi par a fi treji, deschid ochii spontan şi au mişcări ale globilor oculari, ciclul veghe/somn fiind prezent; au respiraţie spontană, funcţii normale cardio-vasculare şi ale sistemului digestiv. Totuşi, ei au incontinenţă atât urinară, cât şi a materiilor fecale.

Din nefericire, din cauza zonelor cerebrale implicate, aceşti oameni sunt condamnaţi la o altfel de viaţă. Practic, ei nu se mai pot recupera sau se recuperează cu mari sechele neurologice. Mai mult decât atât, bolnavii care se află deja în stare vegetativă au o mulţime de probleme: sunt letargici, comatoşi. Desigur, a precizat dr. Davidescu, unii dintre ei îşi mai revin din comă, dar nicidecum acele persoane care se află în stări vegetative persistente, ei depăşind momentul de comă post-traumatică şi au trecut într-o altă etapă a evoluţiei a bolii, care tinde spre cronicizare.

Un pacient poate sta în stare vegetativă foarte mult timp. Spre exemplu, au existat pacienţi care au stat în comă chiar şi opt sau zece ani, dar acest lucru s-a întâmplat doar pentru că au fost foarte bine îngrijiţi.