
Persoanele diagnosticate cu sindromul post-polio (SPP) au, în general, probleme cu scăderea forţei musculare, instalată brusc sau progresiv, atrofie, dureri musculare şi fatigabilitate. Din păcate, susţin specialiştii, consecințele poliomielitei durează toată viața. De cele mai multe ori, boala se caracterizează prin pierderea forţei musculare, uneori foarte importantă, rapid instalată, în doar câteva luni, după decenii de stabilitate. Apoi, urmează o pierdere rapidă a forţei de contracţie, uneori doar pe anumite grupe musculare, alteori generalizată, asociată, de obicei, cu dureri musculare şi articulare şi cu o oboseală generalizată. Cel mai adesea, problemele cardiovasculare și/sau neurologice sunt consecinţe ale sechelelor. Alteori, persoanele care au avut poliomielită trăiesc câteva decenii bune într-o stare stabilă. Ulterior, după mai multe zeci de ani, începe să se producă o degradare, care poate avea mai multe cauze. Mulţi pacienţi care anterior au prezentat o infecţie cu virusul polio prezintă la câţiva ani după episodul acut noi episoade de scădere de forţă musculară, atrofie, oboseală, dureri articulare şi musculare, precum şi intoleranţă la frig. La aceste simptome se adaugă tulburările intelectuale, cele urinare, intestinale, tulburări de respirație, apnee în somn, dificultăți la înghițire, crampe și intoleranţă la temperaturi scăzute.