Artrita este o afecţiune care afectează articulaţiile şi este acută sau cronică. În momentul în care afectează o singură articulaţie poartă denumirea de monoartrită, când sunt afectate 2-3 articulaţii, se numeşte oligoartrită, iar atunci când sunt afectate mai multe articulaţii este vorba de poliartrită.
În general, artrita se manifestă prin dureri nocturne ale articulaţiilor, iar dimineaţa articulaţiile îşi recapătă mobilitatea, însă numai după o perioadă de încălzire. Articulaţia prezintă adeseori o umflătură, datorită prezenţei de lichid sinovial, care în urma analizei acestuia prin puncţia articulaţiei, se permite confirmarea caracterului inflamator al bolii.
Artrita reumatoidă este o boală cronică multisistemică, având cea mai mare frecvenţă dintre toate artritele inflamatorii aseptice, cauza nefiind cunoscută, însă este favorizată de unele circumstanţe cum ar fi: infecţie, surmenaj şi slăbiciune generală şi afectează în general articulaţiile de la nivelul degetelor şi a încheieturii pumnului evoluând pe o perioadă lungă de timp.
Specialiştii spun că, la aproximativ 40% dintre cazurile de artrită reumatoidă, pe lângă articulaţii, sunt afectate o mai mare varietate de sisteme corporale, inclusiv pielea, vasele de sânge, inima, ochii, plămânii sau glandele salivare. Aceasta este o tulburare autoimună şi apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod necontrolat ţesuturile organismului.
Spre deosebire de osteoartrită, artrita reumatoidă afectează mucoasa articulaţiilor, provocând o umflare dureroasă, care poate duce la eroziunea osoasă şi implicit la deformarea articulaţiilor.
Factorii care pot creşte riscul de artrită reumatoidă sunt reprezentaţi de vârstă. Desigur, afecţiunea poate apărea la orice vârstă, dar cea mai mare frecvenţă este cuprinsă între 40 şi 60 de ani. De asemenea, femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să dezvolte poliartrită reumatoidă.
Prezenţa umflăturilor articulare, în special ale articulaţiilor mici de la mâini cu redoare matinală peste două ore şi o durată de peste şase săptămâni însoţite de un sindrom biologic de inflamaţie şi de prezenţa autoanticorpilor caracteristici stabilesc diagnosticul de artrită reumatoidă. „Consultaţia iniţială la medicul reumatolog permite stabilirea diagnosticului: stadializarea bolii, estimarea gravităţii bolii şi elaborarea şi iniţierea unui plan de îngrijire. Frecvenţa îngrijirii ulterioare de specialitate depinde de severitatea simptomelor şi inflamaţiilor articulare, de răspunsul pacientului la tratament, de complexitatea şi riscurile asociate terapiei”, a precizat dr. Daniela Duşa.
Medicul a mai spus că, în cazul unei întârzieri a diagnosticului, efectele pot fi devastatoare, până la invaliditate. Aşadar, tratamentul corect şi la timp este esenţial. „Alegerea tratamentului optim se bazează pe mai mulţi factori, inclusiv gradul de activitate al bolii (sever, moderat, uşor), etapa terapiei (terapie iniţială sau cea ulterioară la pacienţii rezistenţi la un anumit medicament), preferinţele pacientului (de exemplu, calea şi frecvenţa administrării, posibilele reacţii adverse). În tratamentul artritei reumatoide se foloseşte o combinaţie între mai multe tipuri de terapii”, a adăugat medicul.
În plus, pentru că vorbim de o boală greu de îndurat, se impune şi un program de management cuprinzător, pentru că artrita reumatoidă include educaţia pacienţilor, intervenţii psihosociale, utilizarea adecvată a repausului, exerciţii fizice, terapie fizică şi ocupaţională şi consiliere nutriţională şi dietetică.
