Astmul este o afecţiune cronică a plămânilor de care suferă foarte multe persoane. Aceasta se manifestă prin respiraţie şuierată, apăsare în piept, lipsă de aer şi tuse. Practic, în timpul unei respiraţii normale fluxul de aer intră şi iese liber din plămâni. Atunci când astmul nu este controlat, căile respiratorii sunt inflamate şi încep să apară problemele.

În prezent, foarte multe persoane suferă de astm şi se tratează. Potrivit dr. Maria Bocşe, cei care se confruntă cu astfel de probleme devin, încet-încet, sensibili la schimbările din mediul înconjurător şi aşa poate apărea criza astmatică. În timpul acesteia, pereţii căilor respiratorii se edematiază, muşchii din jurul acestora se contractă, iar mucusul care se secretă în cantitate mare obturează căile respiratorii, făcând respiraţia foarte dificilă.

De regulă, simptomele astmatice variază pe parcursul unei zile, a unei săptămâni sau a unei luni. Totuşi, se întâmplă ca de multe ori acestea să se fie mai grave noaptea şi în primele ore ale dimineţii. Chiar dacă astmul nu poate fi vindecat, acesta poate fi tratat, iar cercetările efectuate de către specialişti, de-a lungul timpului arată că aproape toţi pacienţii astmatici pot deţine un control asupra astmului cu un tratament adecvat, reuşind astfel să îşi desfăşoare activităţile de zi cu zi.

În general, astmaticii au nevoie de două tipuri de medicamente: medicaţia „de control” (în special inhalatoare), care trebuie luată în fiecare zi pentru a preveni simptomele şi crizele de astm, şi medicaţia „la nevoie”. Aici ne referim la medicamente cu acţiune bronhodilatatoare rapidă, care trebuie să fie la îndemâna pacientului în orice moment, pentru a trata crizele şi a dilata rapid căile respiratorii.

Crizele sunt frecvente, în cazul unui astm sever

„S-a vorbit mereu despre crizele de astm şi cauzele care duc la apariţia acestuia şi tot nu se cunoaşte cu exactitate care sunt factorii declanşatori. Creşterea prevalenţei acestei boli în întreaga lume rămâne unul dintre cele mai mari mistere ale medicinei moderne.

Spre exemplu, în urmă cu câţiva ani exista teoria conform căreia gazele de eşapament şi poluarea aerului reprezintă cauzele posibile ale astmului. De fapt, eu cred că situaţia este mult mai complexă. Se poate afirma că, la ora actuală, cauzele care declanşează criza astmatică sunt mult mai bine cunoscute şi înţelese. Totodată, persoanele astmatice prezintă o inflamaţie cronică a căilor aeriene. Sub acţiunea unei game largi de factori, căile respiratorii ale pacientului astmatic se contractă mult mai repede decât la o persoană care nu suferă de această afecţiune, aşa că bolnavii trebuie fie mai atenţi la starea lor de sănătate”, a subliniat medicul.