În orice oraș ați merge, este imposibil să nu întâlniți măcar un copil sau un adult cu sindromul Down. Atenție, însă! Sindromul Down nu este o boală, ci o modificare genetică, ce apare, în general, la unul din aproximativ 800 de nou-născuți, deși există o mare variație a acestei incidențe în întreaga lume.

Sindromul Down este o stare genetică pe care persoana în cauză o are pentru toată viața, stare ce se produce în momentul concepției fătului. Desigur, mergând pe stradă, se poate observa cu ochiul liber că fiecare copil cu sindrom Down este unic în felul său, la fel ca toți ceilalți copii.

„Abilitățile, caracteristicile și interesele copilului cu sindrom Down variază foarte mult de la o persoană la alta. Sindromul Down produce diverse dizabilități și probleme medicale asociate. Chiar dacă toate persoanele cu sindrom Down au un anumit grad de dizabilități de învățare, multe dintre aceste persoane duc o viață semi-independentă și împlinită”, sunt de părere specialiștii.

Tocmai de aceea, astăzi, când se sărbătorește Ziua Mondială a Sindromului Down, medicii constănțeni spun că este momentul în care ar trebui să înțelegem corect acest sindrom. Una dintre aceste probleme, ne-a declarat dr. Maria David, medic pediatru, este excluziunea socială. Nu o dată s-a întâmplat ca un copil sau un adult cu această boală să fie privit cu alți ochi de către ceilalți oameni.

Pe de altă parte, persoanele cu sindromul Down se confruntă cu multe provocări care pot include abandonul sau sunt deseori supuse abuzului și separate de comunitățile lor. Apoi, se întâmplă ca acestea să fie discriminate și tratate inegal în sistemele de educație sau de sănătate. Mai mult decât atât, uneori le este îngrădit dreptul la muncă, iar cei cu acest sindrom au chiar oportunități limitate de a vota sau de a fi aleși.
În România trăiesc aproximativ 30.000 de persoane cu sindrom Down. Cauzele pentru care se întâmplă acest fapt sunt necunoscute, iar apariția sindromului Down nu poate fi împiedicată și nici tratată. Vârsta medie a părinților copiilor cu sindrom Down este sub 30 de ani, iar odată cu înaintarea în vârstă, crește riscul unei mame de a avea un copil cu sindrom Down.

XXX

În general, starea de sănătate și dezvoltarea cognitivă sunt afectate. S-a demonstrat științific că la copilul mic cu sindrom Down problemele de dezvoltare motorie sunt mai accentuate decât cele de dezvoltare cognitivă. Unele persoane cu sindromul Down pot avea probleme multiple de sănătate. Cu toții au abilități cognitive, diferite de la o persoană la alta.

Dezvoltarea copiilor cu sindrom Down variază foarte mult și ca oricare altă persoană, ei continuă să învețe pe parcursul întregii vieți, dacă li se oferă șansa să o facă. Este important de semnalat că fiecare copil sau adult trebuie considerat la fel ca oricare altă ființă umană și de aceea nu este posibil să se previzioneze viitorul copilului cu sindrom Down.

În plus, capacitatea lor de a învăța este uimitoare, dacă li se acordă șansa de a se dezvolta și dacă li se creează oportunități de a se desfășura.
Copiii cu sindrom Down pot frecventa grădinițele obișnuite. Apoi, mulți copii cu sindromul Down urmează școlile de masă, școlile profesionale de meserii, liceele de masă, putând să învețe să scrie, să citească și să socotească.