Foarte multe persoane au dinții colorați, în loc să fie albi, curați și frumoși. Colorarea dinților sau discromiile dentare sunt determinate de mai mulți factori. În cazul unora dintre pacienți, este afectată chiar structura smalțului. Cert este că modificările de culoare a smalțului pot fi uniforme sau sub forma unor linii sau pete, iar zona colorată poate avea și altă constituție decât a smalțului normal.
Discromiile au diferite forme: pete alb-gălbui, maro-gri sau chiar negru. Potrivit dr. Monica Bratu, discromiile pot apărea în timpul formării smalțului, fiind induse de administrarea tetraciclinei în sarcină sau în perioada imediată nașterii copilului, administrarea fluorului în cantitate mai mare decât normal, carențe de vitamina A și B, administrarea de medicamente cu iod. În unele situații, acestea sunt determinate de anumite cauze genetice.
„Eu le spun mereu pacienților la cabinet că această colorare a dinților este determinată, cel mai adesea, de factori externi, cum ar fi consumul de cafea, vin roșu, vin alb. De asemenea, se poate produce din cauza acidității, a fumatului, a consumului de ceai negru. De asemenea, consumul frecvent de alimente, în alternanță, calde-reci determină deschiderea porilor smalțului, favorizând astfel pătrunderea alimentelor și rezultând colorarea dintelui. Desigur, acest lucru se poate întâmpla și în urma lovirii unui dinte, moment în care acesta este traumatizat și poate să se coloreze mai închis decât ceilalți dinți. În același timp, există și colorări cauzate de materialele cu care s-au realizat obturațiile (plombele). Obturațiile de amalgam, spre exemplu, determină o culoare gri-cenușie a dintelui. Dinții care nu mai au nerv viu, obturați se îngălbenesc în timp, iar cei cu necroză, netratați, sunt galben-maronii. În aceste cazuri, un consult de specialitate poate rezolva discromiile prezente”, a explicat medicul.
Totodată, folosirea regulată a apei de gură cu clorhexidrină determină, de asemenea, colorarea temporară a danturii. Frecvent, persoanele cu vârstă înaintată prezintă pete pe dinții vitali, din cauza subțierii smalțului, de aceea alimentele pot păta dinții mai ușor decât la persoanele tinere. Nu în ultimul rând, trebuie menționată igiena deficitară, aceasta fiind deseori cauza apariției acelor pete gălbui, prezente la marginea gingiei (placa bacteriană neîndepărtată în urma periajului). În plus, scrâșnitul dinților determină apariția fisurilor în structura dinților, loc unde se pot impregna diferiți pigmenți, determinând colorarea dintelui. În funcție de factorii determinanți ai discromiilor, unele pot fi îndepărtate în cabinetul stomatologic, prin manevre specifice, altele sunt permanente.
Când petele sunt mai puțin accentuate, pot fi îndepărtate prin periaj profesional cu o pastă abrazivă. Cu toate acestea, discromiile puternice, cu modificări ale structurii smalțului, pot indica tratamente complexe: fațetări ceramice sau chiar coroane integral ceramice. Recomandabil este ca după consumul unor alimente responsabile de pigmentarea dinților să se realizeze periajul dentar sau cel puțin clătirea gurii cu o cantitate suficientă de apă. La fel de eficientă este și consumarea unui măr după terminarea mesei, acest fruct având efectul asemănător cu un periaj dentar.
