Deşi ne străduim să ne bucurăm de fiecare petic de verdeaţă, nu trebuie să uităm că această perioadă, primăvară-vară, este cunoscută şi pentru numărul mare de căpuşe, precum şi pentru riscul crescut de a contacta boli specifice acestor insecte, cum e boala Lyme.

Dacă suspectaţi că aţi fost muşcat de o căpuşă, nu trebuie să vă panicaţi, consultaţi-vă cu medicul de familie, el va şti ce este de făcut, sau mergeţi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgenţe.

Boala Lyme este de natură infecţioasă şi este produsă de o bacterie (Borrelia Burgdorfer), transmisă omului şi animalelor prin muşcătura de căpuşă. Căpuşele sunt extrem de active în perioada martie-octombrie, însă nu toate sunt purtătoare ale acestei bacterii, ci doar cele denumite „căpuşe cu picioare negre”. Ele se lipesc de pielea omului sau a animalelor pentru a putea suge sângele, cu care se hrănesc. Aceste căpuşe diferă de cele specifice animalelor (câini, cai, pisici etc.) prin faptul că sunt mai mici şi nu prezintă pete sau urme de culoare albă.

„Boala Lyme este supranumită şi boala cu o mie de feţe, din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele ei mimează foarte bine simptomele altor boli, iar reacţia individuală faţă de agentul patogen este foarte diferită de la om la om. În majoritatea cazurilor însă, primul simptom este o erupţie cutanată, ca o pată, în zona muşcăturii. Din cauza faptului că înainte de a muşca, căpuşa secretă o substanţă anestezică, majoritatea oamenilor nu ştiu că au fost muşcaţi. Erupţia cutanată apare de obicei după 7-10 zile de la muşcătură (intervalul maxim fiind 3-30 zile). Unele persoane prezintă simptome asemănătoare gripei (febră, dureri de cap, oboseală, redoare de ceafă, dureri musculare, dureri articulare). Simptomele se pot manifesta cu intermitanţă, timp de mai multe luni”, explică dr. Loti Popescu, specialist în promovarea sănătăţii.

Cum apare boala şi cum se tratează

Îmbolnăvirea se produce prin muşcătura de căpuşă infectată. Aceasta trebuie să stea lipită de piele circa 24 de ore, pentru a produce infectarea organismului. Căpuşele nu sar şi nu zboară, iar boala nu se transmite de la om la om.

„Această boală se tratează cu antibiotice. Dacă diagnosticul şi tratamentul se fac la timp, vindecarea este asigurată. În lipsa tratamentului, simptomatologia se agravează şi pot apărea tulburări neurologice, precum amorţeli, înţepături şi furnicături la nivelul mâinilor, picioarelor, capului, mergând până la paralizii, inclusiv paralizie facială; tulburări cardiace, precum şi afectarea psihică (depresie, anxietate, atacuri de panică, tulburări emoţionale etc.)”, mai spune medicul specialist.

Dacă găsiţi o căpuşă pe piele, folosiţi o pensetă şi prindeţi cu grijă căpuşa cât mai aproape de piele. Trageţi atent, încet, nu bruscaţi, nu răsuciţi, nu apăsaţi, nu strângeţi (pentru a evita ruperea pieselor bucale căpuşei, ce ar putea rămâne în piele). Dezinfectaţi cu apă şi săpun, alcool sau apă oxigenată, pentru prevenirea infectării. Odată îndepărtate, căpuşele se ard sau se introduc într-un recipient cu alcool etilic cu mănuşi de protecţie. Locul muşcăturii se controlează periodic, timp de o lună, pentru a sesiza apariţia eventualelor pete pe piele. Cea mai recomandată măsură este prezentarea, imediat după muşcătură, la Serviciul de Primiri Urgenţe, de la cel mai apropiat spital, pentru a se efectua în mod corect îndepărtarea căpuşei şi, în unele cazuri, pentru a primi vaccinul antitetanic.

„Trebuie redus, pe cât se poate, riscul de îmbolnăvire. Deşi riscul nu poate fi eliminat în totalitate, există anumite măsuri care se pot lua: îndepărtarea frunzelor moarte, tăierea ierbii înalte şi a tufişurilor din jurul casei şi din grădini, tunderea gazonului foarte scurt, amenajarea locurilor de joacă pentru copii la soare, în locuri uscate etc.”, adaugă specialistul.