Osteomalacia este boala denumită de medici pentru a descrie înmuierea oaselor, prin mineralizarea defectuoasă a acestora. În ceea ce-i priveşte pe cei mici, afecţiunea este cunoscută drept rahitism, termenul de osteomalacie fiind utilizat doar la forma moderată a adultului.
Din păcate, atât copiii, cât şi adulţii se pot confrunta cu această problemă de sănătate. În ultimii ani, s-a observat că osteomalacia s-a descoperit, cel mai adesea, la persoanele cu dezechilibre ale dietei. Multe dintre efectele acestei boli se suprapun, însă, peste cele ale osteoporozei, deşi acestea sunt diferite una de alta. Osteomalacia este, în special, un defect al mineralizării proteinei -osteoid, cauzată mai ales de lipsa viteminei D în organism. Potrivit dr. Sorina Constantin, osteomalacia se caracterizează prin pierderea densităţii osoase. De cele mai multe ori, acest lucru se întâmplă datorită insuficienţei de calciu şi fosfor sau a resorbţiei hiperactive de calciu din oase.
„Simptomele pe care o persoană cu un asemenea diagnostic le are se identifică, de regulă, cu pierderea densităţii osoase şi constau în dureri difuze, fragilitate osoasă şi slăbiciune musculară. De obicei, cauza cea mai frecventă o reprezintă deficienţa de vitamina D, nutrient preluat de regulă din hrană şi sintetizat prin expunerea suficientă la razele soarelui”, a explicat medicul.
Cu toate că osteomalacia este o afecţiune mai rar întâlnită decât osteoporoza, în rândul adulţilor, cele două afecţiuni pot coexista. Totuşi, trebuie făcută diferenţierea între ele, pentru că au caracteristici diferite. De exemplu, osteoporoza este caracterizată prin „oase poroase”, în timp ce osteomalacia reprezintă mineralizarea deficitară a sistemului osos, fiind boala „oaselor moi”.
Ca urmare, vitamina D joacă un rol extrem de important în dezvoltarea şi menţinerea sănătăţii oaselor, facilitând absorbţia calciului şi a altor minerale în tractul gastrointestinal. În ultima perioadă, studiile de specialitate au descoperit că persoanele cu deficienţe în vitamina D au o densitate osoasă scăzută şi prezintă un risc crescut de fracturi pe măsură ce înaintează în vârstă. Cel mai frecvent, osteomalacia, este asociată intervalului de vârstă 50-80 de ani, unde apare intoleranţa la lactoză şi expunerea insuficientă la soare.
Totodată, predispoziţia la demineralizarea osoasă creşte în cazul persoanelor care au un aport insuficient de vitamina D în dietă. În acelaşi timp, deficienţa vitaminei D asociată cu osteomalacia are numeroase cauze. În primul rând, este necesar a fi amintită dieta dezechilibrată- consumul insuficient de alimente bogate în vitamina D şi produse fortificate cu acest nutrient. Dintre acestea amintim uleiul de peşte, somonul, laptele, ouăle, ciupercile, ficatul de vită etc.
Apoi, desigur, trebuie să ne referim la expunerea insuficientă la soare, moment în care nivelul vitaminei D scade în perioada de iarnă cu aproximativ 30%. Acest lucru duce la o demineralizare osoasă mai accentuată în această perioadă. Cert este că osteomalacia începe să-şi facă prezenţa la adulţi cu dureri şi disconfort la nivelul zonei lombare şi al şoldurilor, care se extind apoi în regiunea braţelor şi a coastelor. Durerea este în general simetrică, nu radiază şi este însoţită de sensibilitatea oaselor implicate. Muşchii proximali sunt şi ei slăbiţi, acest lucru reflectându-se în dificultatea de urcare a scărilor sau ridicare din poziţia şezândă.
