Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă cronică, progresivă, care afectează mișcarea şi care apare prin degenerarea neuronilor dopaminergici din substanța neagră a creierului. La momentul actual, este a doua cea mai frecventă boală neurodegenerativă după Alzheimer, iar cauza exactă a bolii nu este cunoscută, dar se consideră că aceasta apare printr-o combinație de factori genetici, de mediu și, bineînţeles, legați de stilul de viață.

Potrivit dr. Any Axelerad, boala se manifestă atât prin simptome motorii, cât și non-motorii, care pot evolua în timp. Printre simptomele motorii putem puncta tremorul, bradikinezia, rigiditatea musculară, instabilitatea posturală, iar atunci când vorbim despre simptomele non-motorii: depresie, anxietate, insomnie, constipație, oboseală, tulburări de miros.

„Diagnosticul bolii este clinic, susținut de anamneză, examenul neurologic și răspunsul favorabil la terapia cu levodopa. Imagistica cerebrală este utilizată pentru excluderea altor etiologii, iar investigațiile funcționale pot fi utile în cazuri atipice. Evoluția bolii Parkinson este stadializată conform scalei Hoehn și Yahr. Această stadializare pornește de la stadiul 1, unde avem o afectare unilaterală, și avansează până la stadiul 5, unde pacientul prezintă dependență completă. Strategiile terapeutice includ tratamente dopaminergice, non-dopaminergice, dar și tratamente pentru formele avansate de boală, precum infuzie subcutanată pen sau continuă, cu substanțe care mimează dopamina, terapie asistată de dispozitiv prin administrare continuă cu gel prin sondă direct în intestin sau stimularea cerebrală profundă (DBS)”, a precizat medicul.