Atunci când copilul dă semne că e răcit, cei mai mulţi părinţi intră în panică. Cel mic strănută, îi curge nasul, tuşeşte puţin, dacă mai face şi febră, deja dăm fuga la medicul de familie sau chiar la urgenţă. Şi aşa ne întoarcem acasă cu o pungă de medicamente, dintre care nu pot să lipsească antibioticele. Însă puţini dintre noi ştim că procedând astfel le facem mai mult rău copiilor decât bine.
Sunt specialişti care susţin că tratarea greşită a răcelilor la copii, cu antibiotice, are două motive principale: presiunea părinţilor de a vedea copilul cât mai repede vindecat şi recompensele materiale pe care firmele de medicamente le oferă, într-un fel sau altul, medicilor care prescriu antibiotice. Medicul Corneliu Neagoe, acum pensionar, unul dintre cei mai buni pediatrii pe care i-a avut Constanţa, lansează un atac virulent la adresa medicilor „escroci sau proşti” care prescriu antibiotice copiilor pentru orice răceală doar pentru a le face pe plac părinţilor „fricoşi şi laşi”.
„Abuzul înfiorător de antibiotice la copii are mai multe explicaţii: frica = prostia = habarnamism, insistenţa aparţinătorilor şi recunoştinţa firmelor de medicamente. De departe, cele mai frecvente îmbolnăviri ale copilului, începând cu intrarea în colectivitate până pe la 10 - 12 ani, sunt aşa-zisele IACRS (infecţii ale căilor aeriene superioare), incluzând guturaiul, rino-sinuzitele, anginele şi otitele. În proporţie de peste 95 la sută, acestea sunt virale, deci administrarea antibioticului este chiar DĂUNĂTOARE. Practic, astfel se pot selecta germeni, care devin agresivi şi favorizează apariţia rezistenţei microbiene”, explică medicul pediatru Corneliu Neagoe.
Copilul este chinuit inutil!
Este aproape regulă în ziua de astăzi ca, odată pus diagnosticul de angină, faringo-amigdalită, medicii să prescrie antibiotic. „TOTAL greşit”, este de părere dr. Corneliu Neagoe. „Este vorba despre o teamă de o infecţie cu streptococ beta hemolitic grupa A care poate produce boli streptococice infecţioase, cum ar fi flegmonul amigdalia, angina pultacee, otită supurată, complicaţii toxice ca toxina eritrogenă, scarlatina sau alte complicaţii alergice, ca reumatismul articular acut, glomerulonefrita acută eritemul nodos. Însă, dacă ţinem seama şi de faptul că în ultimii 25 - 30 de ani toate complicaţiile alergice aproape că au dispărut, iar cele toxice sunt extrem de rare”, consideră specialistul cu o experienţă de zeci de ani în tratarea copiilor.
Cum diferenţiem infecţiile virale de cele bateriene
Mai mult decât atât, dr. Corneliu Neagoe susţine că în ziua de astăzi se poate face destul de uşor o diferenţiere aproape sigură între infecţiile bacteriene şi cele virale. „Aparţinătorii îşi pot da seama astfel de abuzul care se face şi de faptul că copilul este chinuit inutil. Cum se diferenţiază o infecţie bacteriană de una virală? De exemplu, în cazul infecţiei bacteriene, se poate observa absenţa rinoreii, adică a secreţiilor în nas. Lipseşte tusea sau este foarte rară, iar copilul prezintă disfagie accentuată, adică dureri la înghiţit sau atunci când mestecă. Febra creşte foarte rar peste 39 de grade Celsius şi scade lent după administrarea unui antitermic. Uneori rămâne chiar şi o subfebrilitate. Starea generală este alterată chiar şi după ce scade febra. Practic, copilul zace. De asemenea, are ganglionii laterocervicali tumefiaţi şi poate prezenta depozite albicioase în gât, aşa-zisa angină albă”, explică medicul pediatru.
În schimb, infecţia virală se manifestă cu secreţii nazale, tuse şi usturimi în gât, rareori cu durere. „Copilul nu are limfadenopatii, adică nu are ganglionii laterali umflaţi, nu are depozite albicioase în gât. Gâtul este roşu, cu microvezicule, febra depăşeşte frecvent 39 de grade, dar scade relativ repede după administrarea de antitermic. După ce scade febra, comportamentul copilului redevine normal, se joacă, mănâncă, nu zace”, ne precizează specialistul.
„Părinţi prea speriaţi şi medici proşti!”
Urmărind toate aceste simptome, medicul pediatru sau cel de familie îşi poate da seama dacă are de-a face cu o infecţie virală sau bacteriană şi poate prescrie medicaţia corectă. Însă, la presiunea părinţilor speriaţi de febra celui mic şi dornici să nu-l vadă suferind, mulţi doctori prescriu antibiotice, care evident combat simptomele rapid, dar, pe termen lung, distrug sistemul imunitar al copilului. „Ce fac negustorii şi proştii din medicină? Într-o viroză, febra poate reveni patru - cinci zile, putând să facă croşet febril - aşa-zisul «V viral». Dacă medicul corect şi priceput, care nu a prescris antibiotic, are de-a face cu părinţi fricoşi pe care nu a reuşit să-i convingă, pierde pacientul, pentru ca următorul medic căruia parinţii i se adresează, de multe ori, spune: «Bine că ai venit că cine ştie ce se întâmpla» şi prescrie antibiotic. Febra va scădea că oricum scade, însă medicul escroc sau prost sau şi una şi alta câştigă un pacient nou şi prestigiu, iar copilul este supus apariţiei rezistenţei microbiene”, încheie dr. Corneliu Neagoe.
