Există momente în viaţă când, dintr-un motiv sau altul, putem intra în depresie şi să nu ne mai pese de absolut nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Psihoterapeutul Oana Marta este de părere că există o relaţie foarte strânsă între mintea şi corpul nostru, aşa că, dacă avem o stare psihică proastă, acest lucru se va reflecta în comportament, mai apoi în gânduri şi convingeri, iar acestea vor crea stilul nostru de viaţă, alegerile ori deciziile.
„Toate acestea pot duce în timp la instalarea unor boli. Acest lucru este numit somatizare, adică încercarea organismului de a scoate din inconştient o suferinţă emoţională. Somatizarea este un strigăt de ajutor. Ea face vizibilă o durere care nu poate fi rostită cu glas tare, dar nici nu mai poate fi trecută cu vederea. Medicii au ca scop tratarea şi vindecarea bolilor vizibile, exprimate, psihologul găseşte sursă psihică şi emoţională a bolilor. Ca un pacient să poată fi tratat complet de o suferinţă fizică, este necesară şi prezenţa psihoterapeutului în schema sa de tratament. El este integrat în echipa de specialişti şi vizitează zilnic pacienţii pe secţia medicală, discutând cu pacienţii internaţi, oferind suport psihologic. Cancerul, de exemplu, afectează atât pacientul, cât şi familia şi relaţiile dintre membri. De aceea psihologul este şi la dispoziţia familiei bolnavului cu care face echipă pentru binele pacientului”, a declarat specialistul.
Ea consideră că durerea sufletească este rezultatul faptului că oamenii nu îşi pot exprimă dorinţele, nu sunt valorizaţi, nu se simt iubiţi şi nu ştiu să se iubească pe ei înşişi. Altfel spus, alegerile greşite în viaţă pot duce la durere sufletească şi apoi la boală.
„Atunci când vorbim de afecţiuni acute, psihologul intervine la solicitarea bolnavului şi această întâlnire nu va avea ca subiect boala, ci probleme personale cărora persoana nu le mai poate face faţă. Atunci când vorbim, însă, de bolile cronice, psihologul trebuie să fie prezent încă de la început. Acest proces este unul elaborat şi este pus în valoare de echipa interdisciplinară. Tendinţa este ca întreg drumul de la diagnosticarea cu o boală incurabilă a unui pacient şi până la ultimul contact cu acesta, să fie parcurs de echipa interdisciplinară. Într-o primă fază, pacientul ia contact cu medicul curant, apoi cu medicul chirurg, cu imagiştii, cu anatomopatologii. Dacă din nefericire avem de-a face cu o tumoră malignă, cancer, atunci intră în scenă medicul oncolog, medicul de îngrijiri paliative, psihologul. Pacientul va fi informat de rezultatul analizelor şi investigaţiilor într-un mediu securizant, veştile mai puţin fericite vor fi date cu mare precauţie şi cu grijă pentru psihicul pacientului”, a explicat psihoterapeutul.
Desigur, sunt situaţii în care chiar şi bolile acute pot genera căderi psihice care întârzie sau îngreunează vindecarea. Dar, de obicei, bolile cronice, îndeosebi cele care limitează viaţa, necesită suport psihologic. De ce? Pentru că afectarea psihologică poate fi severă şi cu urmări neaşteptate pentru bolnav, cu destructurarea unor convingeri, credinţe, emoţii, cu pierderea sensului vieţii.
Pentru cei care evită să apeleze la un astfel de specialist, ei trebuie să ştie că relaţia psiholog-pacient este întotdeauna confidenţială, pentru că responsabilitatea psihologului este aceea de a crea o relaţie bazată pe încredere.
„În fapt, încrederea şi confidenţialitatea nu se opresc niciodată, mergând dincolo de încheierea relaţiei psiholog-pacient. Cu alte cuvinte, ceea ce s-a dezvăluit în cadrul cabinetului va rămâne acolo pentru totdeauna”, a completat ea.
