
Demenţa este o afecţiune întâlnită preponderent la persoanele vârstnice, însă, din ce în ce mai mult, în ultimii ani, se regăseşte şi la persoane cu vârste sub 60 de ani. Problemele nefireşti de concentrare, de reţinere, chiar şi de orientare în spaţiu pot fi semnale de alarmă care, observate la timp, pot ajuta un pacient cu o diagnosticare precoce şi tratament ce să îi amelioreze simptomele.
Considerată drept cea mai cunoscută formă de declin mintal sau chiar demenţă în rândul persoanelor în vârstă, din păcate, această maladie poate debuta la orice vârstă. „Este adevărat că înainte se considera că debutează numai la o vârstă presenilă, adică mai mare de 65 de ani. Acum aceasta poate fi diagnosticată şi mai devreme”, explică dr. Iuliana Botezatu, medic specialist.
Potrivit acestuia, vârsta şi istoricul familial sunt factori de risc determinanţi. Totuşi, stilul de viaţă al individului are un rol esenţial în prevenirea acestei boli. Şi asta pentru că sănătatea inimii şi cea a creierului sunt într-o simbioză perfectă.
„Sunt situaţii când se observă un aşa-zis sindrom de declin progresiv, care afectează sever capacitatea intelectuală, determinând o deteriorare cognitivă şi funcţională, ce poate merge până la alterarea vieţii sociale şi profesionale. În ciuda prevalenţei crescute, demenţa este însă adesea necunoscută sau greşit diagnosticată în stadiile precoce. Ca atare, tratamentul prescris poate fi inadecvat, iar pacienţii pot fi expuşi unor situaţii periculoase sau unei suferinţe inutile. Tocmai de aceea, recunoaşterea precoce a bolii nu numai că previne toate aceste probleme, dar permite în acelaşi timp pacientului şi familiei să-şi facă planuri îndrăzneţe pentru viitor”, consideră dr. Iuliana Botezatu.
Semnale de alarmă
Există câteva elemente caracteristice care disting stadiile precoce ale demenţei în fenomenul de îmbătrânire fiziologică de alte sindroame manifestate prin tulburări cognitive, inclusiv depresia. „Printre sindroamele care pot indica demenţa pot fi şi următoarele: dificultăţi în învăţarea şi reţinerea informaţiilor noi, în îndeplinirea sarcinilor complexe, ale capacităţii de judecată, ale orientării în spaţiu, de limbaj şi comportament. Totuşi, potrivit criteriilor actuale, diagnosticul de demenţă necesită demonstrarea declinului faţă de nivelele anterioare funcţionale, precum şi a afectării mai multor domenii cognitive. Suficiente motive pentru ca persoanele din familie care observă astfel de simptome la cei apropiaţi să ceară verdictul unui medic specialist neurolog, care, după consultarea pacientului, va putea să se pronunţe în consecinţă”, mai spune medicul specialist.
Cum putem preveni instalarea demenţei
Tocmai de aceea, pentru a nu avea probleme de memorie, nu este nevoie să ajungem la vârsta a treia ca să ne gândim cum se poate preveni această cumplită boală, care pur şi simplu usucă creierul.
Medicul specialist precizează că preponderenţa în alimentaţie a vitaminei E, un puternic antioxidant, are efecte extrem de benefice asupra întregului nostru sistem nervos, ducând la regenerarea celulelor. Putem lua vitamina E din legumele verzi, din seminţe sau uleiul de floarea-soarelui etc. Indicat este şi consumul de peşte gras. Cel puţin o porţie pe săptămână de peşte bogat în Omega 3 reduce riscul apariţiei bolii Alzheimer. Se pot lua şi suplimente nutritive pe bază de Omega 3, însă e bine să consultaţi medicul asupra dozei.
De asemenea, mişcarea în aer liber este un panaceu universal, având rezultate benefice şi asupra memoriei. Totuşi, persoanele care observă că au prematur probleme de memorie, trebuie să ceară părerea unui specialist.