23 Septembrie 2018
1253 accesări
0 comentarii

Dermatita atopică este o afecţiune imun-alergică, destul de des întâlnită în rândul populaţiei. Deşi este declanşată pe un teren genetic predispus de către factori externi de mediu, ea evoluează cronic, în pusee manifestate prin apariţia plăcilor de eczemă, pruriginoase, alternând cu perioade de acalmie, în care nu se observă decât pielea uscată.

Terenul genetic presupune atât deficite moştenite în structura epidermului, cât şi o reactivitate crescută a sistemului imunitar al pielii, situat în derm, format din celule care raspund exagerat la întâlnirea cu potenţialii alergeni din mediu, declanşând inflamaţia (puseul de eczemă). Potrivit dr. Diana Plăcintescu, medic primar Dermato-Venerologie, părinţii atopici cresc riscul ca şi copiii să fie atopici cu 50%.

„Trebuie ştiut că atopia este un sindrom care poate cuprinde una sau mai multe dintre bolile: dermatita atopică, rinita alergică, conjunctivita alergică, alergiile alimentare sau astmul bronşic. Diagnosticul se pune de obicei doar pe semnele clinice, între care este esenţial pruritul (mâncărimea). Investigaţiile alergologice sunt necesare doar când se suspectează asocieri de mai multe boli din cadrul sindromului atopic (manifestări respiratorii sau digestive). Tratamentul de fond este reprezentat de emoliente care refac bariera cutanată, vindecă puseele uşoare (în special în combinaţie cu creme cicatrizante, reparatoare), reduc pruritul”, recomandă medicul.

În ceea priveşte tratamentul puseelor, acesta se face cu medicamente antiinflamatoare (creme, unguente, loţiuni cu cortizon sau imunomodulatoare). Formelor severe le este rezervată fototerapia medicală, terapiile sistemice cu imunomodulatoare sau imunoglobuline. Nu în ultimul rând, educaţia terapeutică a pacientului este esenţială: pacientul învaţă să îşi cunoască şi să îşi stăpânească boala şi să îşi adapteze în consecinţă condiţiile de viaţă şi metodele de îngrijire, a mai spus specialistul.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU