Adenomul hipofizar este o tumoră benignă (necanceroasă) a hipofizei şi reprezintă cel mai comun tip de tumoră hipofizară. Mai mult decât atât, la ora actuală, aceasta reprezintă 10% din toate tumorile intracraniene. Altfel spus, hipofizia este considerată „glanda stăpân” a corpului uman, fiind o glandă mică, situată la baza creierului, având rolul de a coordona activitatea întregului sistem hormonal. Hipofiza produce hormoni care reglează funcţia celorlalte glande din corp.
Potrivit dr. Claudia Grigorov, cauzele adenomului hipofizar nu sunt cunoscute şi rareori există familii în care adenoamele apar la mai multe generaţii. Simptomele constau în dureri de cap, îngustarea câmpului vizual, vedere înceţoşată. Uneori, mai apar simptome, în funcţie de hormonii secretaţi, cum ar fi alactoreea (scurgere din sâni), menstruaţia neregulată sau lipsa acesteia, infertilitatea, osteoporoza sau scăderea densităţii osoase, scăderea libidoului, gigantismul (creşterea în exces, în înălţime la copii), acromegalia (creşterea în exces a extremităţilor la adulţi (mâini, picioare, limbă etc). Pe lângă acestea, mai pot interveni hipertensiune arterială, obezitatea, tulburările menstruale, căderea părului, depresia, anxietatea, palpitaţiile. Diagnosticul se stabileşte cu ajutorul unui RMN hipofizar, plus un consult endocrinologic.
„Medicul endocrinolog va stabili tipul adenomului prin evaluarea sistemului hormonal şi în funcţie de caz, va trata tulburările hormonale sau va direcţiona pacientul către neurochirurg. RMN-ul hipofizar este standardul de aur în imagistica hipofizei, pentru că ne oferă date precise despre dimensiunea adenomului, localizarea şi caracteristicile acestuia, raporturile anatomice cu ţesuturile învecinate şi ne oferă posibilitatea urmăririi adenomului periodic”, a precizat specialistul.
În funcţie de tipul de adenom hipofizar, la ora actuală, există mai multe opţiuni terapeutice, dar cea mai mare parte a adenoamelor hipofizare sunt operate endonazal endoscopic. Ca urmare, pacientului îi este introdus printr-o nară, un endoscop şi cu ajutorul instrumentelor specifice pentru endoscopie, se realizează de către chirurgul ORL abordul chirurgical până la nivelul tumorii. Când a ajuns cu disecţia la nivelul tumorii, neurochirurgul continuă intervenţia chirurgicală şi realizează excizia adenomului în limitele de siguranţă permise de anatomia fiecărui caz. În cazul adenoamelor foarte mari, poate fi propusă o intervenţie transcraniană, dar aceasta va fi minim invazivă, realizându-se minicraniotomii pentru abordul tumorii.
Oricare ar fi soluţiile propuse, medicii folosesc atât tehnologie de ultimă generaţie, cât şi tehnici operatorii minim invazive. După operaţie, pacientul este trezit în sala de operaţii şi apoi monitorizat în secţia de terapie intensivă până a doua zi. Deși intervenţia este minim invazivă,
pentru câteva zile, pacientul va avea senzaţia de jenă la respiraţia pe nas, asemănătoare cu cea din timpul unei răceli.
