25 Septembrie 2018
696 accesări
0 comentarii

Se ştie că în toate cuplurile există, din când în când, momente tensionate, dar important este ca fiecare să le gestioneze cât mai bine.

Cercetările specialiştilor au demonstrat de-a lungul timpului că ţipătul şi manifestarea lipsei de respect în cuplul parental afectează, însă, foarte tare, copiii.

„Aceştia prezintă un risc crescut de a se confrunta cu dificultăţi emoţionale şi de comportament, cum ar fi tulburările de somn, anxietatea, depresia, problemele de la şcoală, conflictele nerezolvate în grupul de colegi. Ce se întâmplă cu copiii în timpul conflictului părinţilor?

Copiii nu se mai simt în siguranţă. Într-un mediu conflictual, copilul se simte tensionat, înfricoşat şi lipsit de speranţă. El îşi face griji cu privire la propria siguranţă, chiar dacă nu au existat violenţe reale sau ameninţări clare. Copiii îşi fac griji şi nu ştiu cui ar trebui să ţină partea într-un conflict. Ei vor să mulţumească ambii părinţi, ceea ce este imposibil, creându-se astfel, o situaţie stresantă”, a declarat psihoterapeutul Veronica Ardelianu.

Specialistul a precizat că, deseori, copiii cred că ei sunt responsabili pentru cearta părinţilor. Se pare că ei simt acest lucru mai ales dacă aud motivele certurilor, cum ar fi cele de natură şcolară sau financiară, care au legătură cu creşterea şi îngrijirea lor.

Câteodată, în timp ce părinţii se ceartă, copiii asistă la adevărate lecţii de rezolvare a conflictelor, pe care le adoptă ca model atunci când devin maturi şi sunt nevoiţi să gestioneze un conflict.

Specialistul este de părere că atunci când un copil aude lucruri mai puţin bune despre unul dintre părinţi, care este criticat continuu, există chiar riscul ca relaţia să devină nesemnificativă.

„Poate fi atât de nesemnificativă, încât la un moment dat, copilul să manifeste opoziţie faţă de tot ce primeşte de la părintele criticat, refuzând chiar să îl respecte. În aceste situaţii, părinţii pot încerca să-şi protejeze copiii de interacţiuni ostile: ţipete, injurii şi critici dure, remarci batjocoritoare, ameninţări de vătămare şi intimidare. De asemenea, ei nu trebuie să îi expună pe cei mici la agresiune fizică: pălmuire, lovire etc. Este important ca adulţii să înveţe să îşi controleze emoţiile, iar dacă acest lucru devine imposibil, să apeleze la un consilier pentru a fi ajutaţi”, a adăugat Ardelianu.

Pentru a veni în sprijinul copiilor, ei sunt obligaţi să înveţe şi să practice o comunicare sănătoasă, care presupune manifestarea diferenţelor de opinii, prin comunicarea ideilor şi sentimentelor, ascultare activă, negociere şi strategii de rezolvare a conflictelor. Toate acestea schimbă tonul şi creează un model sănătos de gestionare a conflictelor în cadrul familiei.

Diferenţele de opinie sunt în regulă, iar cooperarea în discutarea acestora, manifestarea respectului faţă de partenerul de discuţie, sunt şi ele experienţe valoroase pentru copil.

Aşa că, daţi-le copililor câteva informaţii după ce s-a consumat conflictul şi el a fost prezent. „Este nevoie să fiţi sinceri cu copilul şi să îi daţi explicaţii într-o manieră scurtă şi liniştitoare: «Eu şi tatăl tău ne-am certat. Vreau să îţi spun că nu are legătură cu tine, ci cu noi doi, părinţii tăi, care te iubim foarte mult. Vom rezolva problema cât de bine putem. Îmi pare rău pentru cele întâmplate!»”, a completat specialistul.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU