Fibromul uterin este o tumoră benignă care apare în sfera uterină şi care reprezintă o problemă de sănătate frecventă în rândul femeilor cu vârsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani. Deseori, acesta poate împiedica instalarea unei sarcini şi naşterea unui bebeluş sănătos. Din fericire, în ziua de astăzi, pentru acest tip de tumoră există soluţii.

Deşi există o mulţime de teorii, tot nu se cunosc cu exactitate cauzele ce duc la apariţia fibromului. Se pare că aceste tumori apar pe fondul unei predispoziţii genetice, boala existând la mai multe femei din aceeaşi familie, evoluţia acestora fiind în strânsă legătură cu statusul hormonal al pacientei. Potrivit dr. Andrei Nicolae Zisu, de la Spitalul de Obstetrică şi Ginecologie „Euromaterna”, fibromul apare, de obicei, la femeile cu obezitate, hipertensiune arterială, mastoză fibrochistică, hiperplazie endometrială şi cancer de endometru.

„În majoritatea cazurilor există mai mulţi noduli fibromatoşi la nivelul uterului, dimensiunile acestora variind de la câţiva milimetri până la dimensiuni impresionante (cât o sarcină la termen). Majoritatea femeilor diagnosticate cu fibrom uterin nu prezintă nici un semn clinic de boală.

Cele mai frecvente simptome pentru care o femeie cu fibrom uterin se prezintă la medicul ginecolog sunt: sângerări menstruale abundente, cu cheaguri, sângerări intermenstruale, durere la nivelul abdomenului inferior, senzaţia de presiune la nivelul vezicii, micţiuni frecvente etc”, a explicat medicul.

El a precizat că, de obicei, fibroamele uterine cresc lent şi sunt asimptomatice, cu excepţia sarcinii şi premenopauzei (dezechilibru hormonal) când evoluţia lor se modifică şi apar complicaţiile.

După menopauză, de obicei fibroamele uterine involuează spontan, iar o parte dintre acestea pot evolua în continuare, punând probleme de diagnostic diferenţial, mai ales cu cancerul uterului. În ceea ce priveşte diagnosticul fibromului uterin, acesta se face printr-un examen ginecologic, asociat cu o ecografie, dar şi investigaţiile paraclinice au un rol important.

De asemenea, ecografia, cu sondă vaginală, deţine un rol important, în evaluarea fibromului - număr, dimensiuni, localizare şi a eventualei patologii asociate, fiind un ajutor esențial în decizia terapeutică. Desigur, în funcţie de caz mai pot fi folosite chiuretajul uterin hemostatic/ biopsic, histeroscopia. Trebuie subliniat, însă, că fibromul poate împiedica implantarea în uter a oului fertilizat, crescând riscul de avort spontan şi face puţin probabil succesul fertilizării in vitro.

Tocmai de aceea, uneori, extirparea chirurgicală a fibromului prin miomectomie, este singurul tratament care ar putea creste şansa unei sarcini. În plus, datorită faptului că fibromul poate recidiva, sarcina este indicată cât mai curând posibil după miomectomie. La ora actuală, peste jumătate din femeile care fac miomectomie ca tratament pentru infertilitate rămân însărcinate, a adăugat specialistul.