Gazometria arterială este o procedură care ajută la măsurarea nivelului de oxigen şi a dioxidului de carbon în sângele arterial. La rândul lor, aceste niveluri reflectă hematoza, adică îmbogăţirea sângelui în oxigen, precum şi epurarea dioxidului de carbon din el prin plămâni. Mai departe, prelevarea sângelui se face plecând de la o arteră superficială, în general artera de la încheietura mâinii, sau, la copil, din capilarele urechii.

Rezultatul este obţinut în câteva minute şi este exprimat în presiune parţială arterială. De regulă, aceste măsurători sunt făcute cuplat cu cele ale altor parametri, cum ar fi pH-ul, care reflectă concentraţia sângelui în ioni, bicarbonat şi în dioxid de carbon, procentul de hemoglobină oxigenată, cantitatea de hemoglobină sangvină şi nivelurile de bicarbonaţi sangvini.

Plecând de la totalitatea acestor elemente, este posibil să se evalueze situaţia respiratorie a unui bolnav, să se aprecieze perturbaţiile echilibrului acido-bazic, să se determine, atunci când se cunoaşte debitul cardiac, cantitatea de oxigen pe care inima şi plămânii le furnizează ţesuturilor periferice.

Potrivit dr, Doina Pîrîu, medic primar pneumolog, atunci când sunt cuplate cu măsurătorile de gaze în sângele arterial şi de gaze în sângele venos amestecat, prelevat din artera pulmonară, în cursul unui cateterism cardiac, este, de asemenea, posibil să se evalueze consumul periferic de oxigen.

Menţionăm că examinarea gazelor din sânge face parte din explorarea funcţională respiratorie. Ea permite evaluarea gravităţii unei insuficienţe respiratorii şi determinarea cauzei sale, fiind în acelaşi timp utilă pentru interpretarea perturbaţiilor de echilibru acido-bazic sangvin, pentru evaluarea aportului şi utilizării oxigenului. De asemenea, a precizat medicul, examinarea gazelor din sânge face parte din explorarea funcţională respiratorie. De asemenea, gazometria arterială este utilă în evaluarea pacienţilor cu apnee în somn, a pacienţilor cu obezitate hipoventilaţie.