Gonartroza, sau artroza genunchiului, a devenit una dintre cele mai răspândite afecțiuni ale articulațiilor, odată cu îmbătrânirea populației și creșterea activităților fizice solicitante. Boala apare treptat, pe măsură ce cartilajul care protejează suprafețele articulare se subțiază, lăsând genunchiul expus durerii, rigidității și scăderii mobilității.
Specialiștii subliniază că procesul degenerativ are mai multe cauze. Vârsta rămâne factorul principal, însă kilogramele în plus, traumatismele vechi, deformările axului piciorului, profesiile ce implică efort repetat și predispoziția genetică contribuie la declanșarea bolii. De cele mai multe ori, pacienții încep să simtă durerea după perioade lungi de mers, stat în picioare sau urcat scări. Apar apoi rigiditatea de dimineață, senzația de trosnituri, umflarea articulației și dificultatea tot mai mare de a îndoi sau întinde complet genunchiul. Potrivit dr. Stere Lorin, cel mai frecvent simptom este durerea, resimțită mai ales la mers, urcat sau coborât scări, precum și la schimbarea poziției după perioade de repaus. Rigiditatea matinală, senzația de „pocnituri”, umflarea articulației și scăderea mobilității sunt alte manifestări tipice.
„Netratată, gonartroza poate duce la instabilitate și limitarea semnificativă a activităților zilnice. Diagnosticul se stabilește pe baza examenului clinic, completat de investigații imagistice precum radiografia, sau în cazuri selectate, RMN-ul. Radiografia evidențiază cel mai bine îngustarea spațiului articular, prezența osteofitelor și eventualele deformări“, a explicat medicul.
Ca urmare, tratamentul gonartrozei trebuie personalizat în funcție de stadiul bolii, simptome și nivelul de activitate al pacientului. De cele mai multe ori, se începe cu metode conservatoare, iar intervenția chirurgicală reprezintă ultima etapă. Tratamentul conservator constă în modificarea stilului de viață: scăderea în greutate, reducerea efortului fizic intens și evitarea activităților care solicită excesiv genunchiul. Foarte importantă este kinetoterapia: exercițiile de tonifiere musculară, mai ales ale cvadricepsului, au un rol esențial în reducerea durerii și creșterea stabilității articulației. Apoi, fizioterapia, care se aplică prin proceduri precum ultrasunetele, curenții antalgici sau terapia cu laser pot ameliora simptomatologia. De asemenea, antiinflamatoarele nesteroidiene, analgezicele și suplimentele condroprotectoare pot reduce durerea și încetini evoluția. În același timp, se poate opta pentru infiltrațiile articulare cu acid hialuronic, care îmbunătățesc lubrifierea articulației și reduc fricțiunea. Tot pentru ameliorarea durerii se poate recurge la corticosteroizi, în puseele dureroase acute, pentru reducerea inflamației, precum și la terapia cu plasmă bogată în trombocite (PRP). Aceasta stimulează procesele de regenerare tisulară și aduce rezultate bune în stadiile incipiente și medii.
Atunci când durerea devine severă, iar metodele conservatoare nu mai sunt eficiente, se poate recurge la intervenții chirurgicale, precum artroscopia sau proteza totală de genunchi. Aceasta restabilește funcționalitatea articulației și permite pacientului să revină la activitățile zilnice cu un nivel semnificativ redus de durere.
