Tot mai mulți tineri activi, în special sportivi de performanță, se confruntă cu leziuni ale genunchiului, una dintre cele mai frecvente fiind ruptura de ligament încrucișat anterior. Acest tip de traumatism este des întâlnit în sporturi precum fotbalul, baschetul sau handbalul, unde mișcările rapide, schimbările bruște de direcție și impactul fizic intens favorizează apariția accidentărilor.
Ruptura de ligament este adesea resimțită ca o mișcare bruscă, anormală a genunchiului, însoțită de un sunet clar, un pocnet care anunță ruptura propriu-zisă. După traumatism, apar durerea acută și inflamația și în primele 24 de ore, genunchiul se umflă vizibil. Deși în unele cazuri aceasta dispare relativ repede, ameliorarea poate fi înșelătoare. Din păcate, în momentul în care pacientul își reia activitatea sportivă, genunchiul își pierde stabilitatea, iar mișcările devin incerte, cu risc crescut de noi accidentări.
„Inflamaţia şi durerea pot dispărea brusc la un moment dat, dar asta nu înseamnă că problema a fost rezolvată. În momentul în care pacientul face din nou mişcare, genunchiul va fi cel mai probabil instabil şi se va resimţi deplasarea lui în timpul activităţilor”, avertizează dr. Lucica Butnaru.
Pe termen lung, o astfel de leziune poate duce la complicații suplimentare. Tocmai de aceea, fără tratament adecvat, există riscul afectării meniscului, a cartilajului articular și a altor structuri ale genunchiului, ceea ce poate duce în timp la instalarea artrozei. Astfel, chiar dacă inițial ruptura nu pare să limiteze drastic mișcarea, ea poate afecta capacitatea de a flexa genunchiul și de a efectua mișcări simple din viața de zi cu zi. Referitor la tratament, acesta variază în funcție de gravitatea leziunii și de nivelul de activitate al pacientului. Ca urmare, în multe cazuri, mai ales pentru persoanele active sau sportivi, se recomandă intervenția chirurgicală. „În cazul în care aţi suferit o leziune a ligamentului încrucişat anterior, este posibil să aveţi nevoie de intervenţie chirurgicală pentru reluarea integrală a funcţiei motorii a genunchiului. Decizia în acest sens depinde de câţiva factori, precum gravitatea leziunii şi nivelul activităţii pacientului”, afirmă medicul.
La nivelul genunchiului există două categorii majore de ligamente: colaterale și încrucișate. Leziunile ligamentelor colaterale se pot trata de regulă conservator, cu orteze și recuperare. În schimb, ligamentele încrucișate anterioare necesită, în cele mai multe cazuri, reconstrucție chirurgicală. Diagnosticul este confirmat prin examinare clinică și imagistică (RMN), iar intervenția se face artroscopic, o metodă modernă și minim invazivă.
„Totuşi, pacienţii trebuie să ştie că artroscopia este o metodă de diagnostic şi de tratament prin care se pătrunde în genunchi printr-o incizie de câţiva milimetri. La această reconstrucţie se folosesc mai multe tipuri de grefe. Se poate lua ţesut de la pacient, dintr-o bancă de ţesuturi sau se pot folosi ligamente artificiale. Este foarte important să nu amânaţi intervenţia chirurgicală, pentru a nu vi se agrava starea”, recomandă dr. Butnaru.
De precizat că scopul principal al operației este stabilizarea articulației, prevenirea deteriorării ulterioare a genunchiului și reintegrarea pacientului în viața socială și profesională. În plus, intervenția contribuie la întârzierea sau chiar prevenirea instalării artrozei, o afecțiune degenerativă care apare frecvent în cazurile de instabilitate articulară netratată. Perioada de recuperare după operație este gestionabilă, mai ales cu ajutorul unor programe personalizate de kinetoterapie, menite să redea mobilitatea și forța musculară. De regulă, pacientul poate relua activitățile cotidiene la o săptămână după intervenție.
