13 Decembrie 2017
1037 accesări
0 comentarii

Hepatita C este o boală care a luat amploare în ultimii ani. Aceasta reprezintă, practic, infecţia ficatului cu virusul hepatitic C (VHC) şi reprezintă unul dintre cele mai periculoase virusuri de acest gen, ce determină una dintre cele mai grave boli hepatice.

Virusul hepatitic C este unul dintre cele cinci tulpini de virusuri identificate până la ora actuală, responsabile de hepatitele virale, celelalte fiind A, B, D şi E. Desigur, fiecare dintre aceste tipuri are propriile sale caracteristici.

Precizăm că principala modalitate de transmitere a virusului VHC este prin contactul cu sângele unei persoane infectate. Aşa se face că, atunci când acesta intră în fluxul sangvin, îşi croieşte drum spre celulele hepatice, în interiorul cărora se multiplică.

Abia în momentul în care infecţia devine majoră, sistemul imunitar începe să lupte împotriva ei. Problema este că trei sferturi dintre cei infectaţi cu virusul hepatitic C nu ştiu acest lucru, a declarat managerul Institutului „Matei Balş”, Adrian Streinu-Cercel. El a citat o statistică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), potrivit căreia una din 50 de persoane este infectată cu virusul hepatitic C, respectiv una din 50 de persoane are posibilitatea să aibă virus hepatitic B.

„Ştim că peste 350.000 de oameni mor anual din cauza bolii cronice de ficat date de virusul hepatitic C. Acestea sunt date cât se poate de clare ale OMS. Noi am făcut o cercetare pe 12.000 de persoane în cursul anului 2016, o analiză care a fost după toate standardele ştiinţifice, inclusiv analize statistice şi au fost incluse toate judeţele din România. Rezultatele finale au fost cam aşa: avem zone roşii în care prevalenţa este de peste 8%, avem zone care sunt mai pale, între 2 şi 7%, şi avem doar câteva arii în care avem sub 2% prevalenţă de moment a virusului hepatitic C. Cert este că 37% din populaţia generală s-a testat pentru B şi C şi doar 17,7% pentru HIV”, a precizat Streinu-Cercel.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU