Sfatul medicului
97 accesări 18 Martie 2018 0 comentarii

Înger şi demon sau despre masca socială

Este cunoscut faptul că în fiecare dintre noi există două părţi: una „cuminte”, obedientă, care respectă reguli şi una „rea”, rebelă, extravagantă. Una dintre ele este pusă „în lumină”, arătată, cunoscută şi manifestată în majoritatea contextelor de viaţă, pe care o agreăm şi o oferim societăţii, folosindu-ne la adecvare şi adaptare, iar cealaltă este pusă „în umbră”, este ascunsă ca un secret care nu ne place şi nu dorim să fie cunoscut pentru că ar aduce respingere, ruşine sau vinovăţie.

Partea pusă în lumină este masca socială. Masca socială este un construct de o viaţă întreagă prin educaţia părinţilor, la şcoală, în profesie, prin relaţiile şi eşecurile pe care le experimentează şi prin care omul învaţă modalitatea în care să se „prezinte”, să se afişeze, cum „trebuie” să se poarte şi să vorbească, practic ce anume este necesar să ofere celorlalţi ca să fie acceptat, dorit, păstrat, valorizat.

Încă din perioada copilăriei mici, copilul solicită părintelui feed-back privind acţiunile sale şi astfel părintele îşi educă şi formează copilul pentru viaţa socială. Părintele creează masca socială pe care apoi tânărul o interiorizează şi o definitivează în perioada de adult. Dacă părintele este atent la structura copilului şi îl ghidează corect, rezultatul este unul armonios şi satisfăcător.

Masca socială este un mod de funcţionare conştient, iar scopul ei este de eficientizare, adaptare şi interacţionare, însă de multe ori ea devine un fel de a fi discrepant cu structura internă de personalitate, cu instinctele şi nevoile proprii. Cu cât masca socială este mai diferită de structura internă, cu atât provoacă mai multă frustrare, furie, negare şi respingere faţă de regulile şi normele relaţionale, profesionale şi sociale.

Când această discrepanţă devine evidentă şi greu de controlat, mecanismul de apărare pe care îl găseşte psihicul pentru a face faţă este „construirea” a două Eu-ri. Unul acceptat social şi unul compensator, care se alternează ca să poată coexista. Astfel omul învaţă să aibă două faţete, două feluri de a fi.

Cu cât presiunea este mai mare din partea societăţii, cu atât vulnerabilitatea şi nesiguranţa persoanei creşte, tendinţa de evadare din constrângere este mai mare, iar aceste două eu-ri învaţă să funcţioneze separat. Ajungem astfel să fim surprinşi când cunoaştem persoane care arată rigide şi reci în profesie, iar în familie sunt calde, tolerante, primitoare sau persoane care sub influenţa statutului social şi profesional ajung să ducă vieţi duble.

Disocierea, separarea între cele două eu-ri poate să ajungă la cote maxime când întreaga personalitate se împarte între cele două faţete care apar instinctual şi persoana nu mai are control pe ele, manifestându-se total diferit în context diferite sau crearea mai multor faţete, eu-ri separate, adaptate fiecărui context de funcţionare. Astfel o femeie poate fi foarte eficientă la servici şi ca mama dar să se comporte ca un copil în relaţia de cuplu, fiind tot timpul nemulţumită şi revendicativă sau un bărbat poate fi în cuplul său iubitor şi înţelegător dar să frecventeze saloanele erotice.

Această separare între eu-ri are la bază nesiguranţa şi instabilitatea identităţii persoanei, ca şi cum nu ar şti pe care să o aleagă în acelaşi timp în care are nevoie de amândouă dar îşi închipuie că nu le poate pune împreună. Iubeşte şi urăşte în acelaşi timp, înger şi demon în acelaşi corp, două realităţi ale aceleaşi vieţi.

Masca socială nu este o tulburare, dar poate deveni. Identitatea de sine este o structură stabilă care presupune cunoaştere de sine, experienţă şi alegere. Alegând cine eşti, care îţi este locul şi drumul te poţi adapta şi securiza. Ai nevoie să fii jumătate din două feluri şi niciodată un întreg? Alegerea este a ta!

Psiholog psihoterapeut Harbur Elena

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Sfatul medicului, boli şi afecţiuni, terapii alternative, dietă şi nutriţie - Revista de sănătate Cuget Liber. Pentru o viaţă sănătoasă.