Este evident că una dintre modalităţile prin care mintea noastră poate distorsiona lucrurile, la un moment dat, este folosirea cuvintelor care definesc sentimente, trăiri, fără a defini cât mai precis ce înseamnă ele pentru noi personal. Putem lua ca exemplu cuvintele iubire, fericire, eşec, succes, împlinire, încredere, respect, dărnicie.

„Să luăm ca exemplu cuvântul IUBIRE! Care este definiţia iubirii? Există o definiţie general valabilă, cu repere clare de urmat? Nu! Fiecare dintre noi avem o imagine personală despre ce înseamnă iubirea pentru noi şi despre cum am dori să se manifeste ea în vieţile noastre. Haideţi să luăm FERICIREA! Definiţia general valabilă? Din nou nu avem! Dar suntem gata oricând să spunem că vrem să fim iubiţi, fericiţi, respectaţi etc. Întrebarea este dacă, înainte de a pretinde să primim, ne-am definit cât mai exact ce reprezintă pentru noi personal aceste noţiuni, dacă ştim cât mai bine cum anume vrem să fim iubiţi, respectaţi, înţeleşi, fericiţi... Unde apare distorsiunea? Tocmai în această lipsă de definire personală a noţiunilor! Atâta timp cât nu definim, trăim cu mintea atârnată de ceva vag, de ceva ce aşteptăm să se întâmple cândva, de undeva, din afară noastră, ca şi când aceste lucruri ar fi nişte cadouri pe care aşteptăm să le primim de la viaţă, de la cei dragi şi nu numai”, a declarat psihologul Laura Maria Cojocaru.

Mai mult decât atât, specialistul afirmă că, în forma pe care noi ne-o dorim, nu avem cum să primim aceste emoţii sau sentimente şi nu pentru că „cineva” nu vrea, ci pentru că noi nu ştim concret ce vrem. Tocmai de aceea, a precizat specialistul, lipsa de definire a emoţiilor şi sentimentelor aduce suferinţă. „Această lipsă de definire, această aşteptare aduce suferinţă, pentru simplul fapt că aşteptăm ceva ce nu vom primi. Şi cum se spune că speranţa moare ultima, riscăm să ne complăcem în a spera, în loc să trecem la a acţiona”, a completat psihologul.