Sursa REvista Ioana

Sursa REvista Ioana
05 Iulie 2020
867 accesări
0 comentarii

Cunoscuţi în limbajul popular sub denumirea de aluniţe, nevii melanocitari (pigmentari) sunt acele pete mici sau excrescenţe la nivelul pielii, cu o culoare mai închisă decât aceasta, variind de la nuanţe de roz până la maro închis. Nevii constau în aglomerări de melanocite (celulele care produc melanina, respectiv pigmentul care dă culoarea pielii).

Pe scurt, aluniţele diferă nu doar în privinţa culorii, ci şi a formei, mărimii şi a numărului prezent pe suprafaţa corpului.

În general, o aluniţă obişnuită nu are un diametru mai mare de 6 mm, are marginile bine conturate, iar culoarea este uniformă şi influenţată de tenul persoanei. De asemenea, unele aluniţe pot dezvolta fire de păr.

Vă întrebaţi de ce apar aluniţele? De cele mai multe ori, cu unele ne naştem (aluniţe congenitale), pe altele le dobândim în timp, preponderent în copilărie şi adolescenţă. Cert este că, atunci când aluniţele îşi încheie procesul de dezvoltare, se stabilizează şi nu îşi mai modifică forma, dimensiunea etc.

Apoi, pe măsură ce înaintăm în vârstă, majoritatea devin mai deschise la culoare, iar unele dispar. De regulă, spun specialiştii, aluniţele apar ca urmare a unei supraproducţii de melanină, dar nu se ştie deocamdată ce stă la baza acestei proliferări. Unii consideră că cele mai multe aluniţe ar fi determinate genetic, iar expunerea la soare este un factor de mediu foarte important pentru apariţia aluniţelor.

Problema este că dacă aluniţele sunt „deranjate”, ele pot deveni maligne, declanşând cancerul de piele. Potrivit dr. Alina Martinescu, nu trebuie să vă feriţi de excizarea aluniţelor, atunci când procedura este realizată de un specialist, pentru că, de cele mai multe ori, aceasta este varianta salvatoare. De ce? „Pentru că eliminând-o, o aluniţă suspectă nu se va mai transforma în melanom. Practic, aceasta este unica formă de tratament precoce în astfel de cazuri”, a precizat medicul.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU