V-ați imaginat vreodată că o persoană poate să se ridice din pat, să meargă prin casă, să vorbească sau chiar să facă anumite activități în timp ce doarme? Pentru cei care se confruntă cu somnambulismul, aceste situații sunt reale și pot fi surprinzătoare atât pentru ei, cât și pentru familie. Somnambulismul este o tulburare de somn în care apar comportamente complexe în timpul somnului profund, fără ca persoana să fie complet conștientă de ceea ce face.
Deși este adesea asociat cu povești sau imagini din filme, somnambulismul este un fenomen medical recunoscut. În timpul unui episod, creierul se află într-o stare intermediară: anumite zone responsabile de mișcare pot fi active, în timp ce cele implicate în conștientizare, memorie și orientare rămân parțial adormite.
Din acest motiv, persoana poate părea trează, dar nu este pe deplin conectată cu realitatea din jur.

„Episoadele de somnambulism apar cel mai frecvent în prima parte a nopții, în fazele de somn profund. Persoana respectivă se poate ridica din pat, poate merge fără o destinație clară, poate deschide uși, poate muta obiecte sau poate rosti cuvinte greu de înțeles. Uneori, comportamentele sunt simple, însă în alte cazuri pot deveni mai complexe. După trezire, majoritatea persoanelor nu își amintesc episodul sau păstrează doar fragmente vagi din ceea ce s-a întâmplat", a precizat dr. Viorica Filip.
Somnambulismul este mai des întâlnit în copilărie, deoarece sistemul nervos este încă în dezvoltare, iar tranzițiile dintre diferitele stări de somn pot fi mai ușor perturbate. La mulți copii, episoadele se reduc sau dispar pe măsură ce cresc. Totuși, tulburarea poate apărea și la adulți, iar în aceste situații poate fi asociată cu stres intens, lipsă de odihnă, program de somn neregulat, consum de alcool, anumite medicamente sau alte tulburări ale somnului.
Un episod izolat nu reprezintă întotdeauna un motiv de îngrijorare, dar somnambulismul poate deveni o problemă atunci când apare frecvent sau pune persoana în pericol. Mersul prin somn poate duce la accidente, lovituri, căderi sau situații neașteptate, mai ales dacă persoana ajunge în zone nesigure ale locuinței.

De aceea, este recomandată crearea unui mediu cât mai sigur: îndepărtarea obiectelor periculoase, blocarea accesului către scări sau balcon și asigurarea ușilor și ferestrelor.

Un aspect important este modul în care reacționați atunci când observați o persoană aflată într-un episod de somnambulism. Nu este recomandată trezirea bruscă, deoarece aceasta poate provoca dezorientare, teamă sau agitație. Cel mai bine este să o ghidați calm înapoi spre pat, folosind o voce liniștită și evitând mișcările bruște.
Tratamentul somnambulismului este stabilit în funcție de cauze și de gravitatea episoadelor. În multe cazuri, îmbunătățirea obiceiurilor de somn poate avea efecte importante. Respectarea unui program regulat de culcare și trezire, reducerea stresului, evitarea privării de somn și crearea unei rutine relaxante înainte de culcare pot contribui la reducerea episoadelor.