29 August 2019
1795 accesări
0 comentarii

Rubeola şi rujeola sunt două boli ale copilăriei care sunt confundate, deseori, de către părinţi. Reţineţi, însă, rujeola (pojarul) este mult mai gravă decât sora ei mai mică, întrucât se manifestă prin febră foarte mare şi erupţie violentă. Ca şi celelalte boli ale copilăriei, rujeola este de origine virală.

Această boală se răspândeşte prin intermediul picăturilor de salivă şi a secreţiilor nazale pe care persoana infectată le împrăştie în jur, în timp ce tuşeşte, strănută, râde sau vorbeşte. Pe de altă parte, mai există o posibilitate de transmitere a bolii, prin contactul cu diferite obiecte contaminate, dar aceste cazuri sunt mai rar întâlnite.

Partea bună a lucrurilor este că virusul rujeolic nu rezistă în aer mai mult de două ore, mai ales dacă afară este cald. În schimb, rezistă foarte bine la frig. Din aceste motive, virusul este mult mai activ în lunile reci şi cu soare puţin. Acesta este şi motivul pentru care pojarul este diagnosticat mai mult toamna şi iarna.

Medicii spun că perioada de incubaţie, adică intervalul de timp scurs între momentul infectării şi momentul apariţiei primelor simptome durează între şapte şi 18 zile. În general, debutul bolii este brusc şi virulent, cu febră ce poate depăşi uneori 39 de grade Celsius. La toate acestea se adăugă indispoziţia, durerile de cap, iar la scurt timp şi semnele unei infecţii respiratorii, incluzând secreţii nazale apoase, strănut, lăcrimarea abundentă, înroşirea ochilor, intoleranţă la lumină şi umflarea pleoapelor. În plus, copilul şi mai rar adultul diagnosticat cu aşa ceva se confruntă cu dureri de gât, răguşeală, tuse.

Potrivit dr. Andra Manoliu, medic de familie, rujeola poate fi prevenită prin izolarea pacienţilor diagnosticaţi cu boala acută, dar în mod special prin vaccinare. În acest fel, a precizat medicul, se previne atât boala, cât şi transmiterea virusului în mediu (nu există purtători sănătoşi ca în cazul altor microbi).

Pacienţii trebuie izolaţi la domiciliu

Aceasta se efectuează la vârsta de 12 luni, cu un rapel la 5-7 ani. „Există o perioadă de risc, între 6 şi 12 luni (chiar mai devreme la copiii alimentaţi artificial), întrucât anticorpii din laptele matern nu mai sunt suficienţi pentru protecţia bebeluşului. În situaţii epidemiologice deosebite, se poate efectua vaccinarea mai devreme, începând cu vârsta de nouă luni, cu rapel la 12 luni şi la 5-7 ani, în ideea de a face o formă mai uşoară de boală şi, mai ales, de a preveni complicaţiile”, a explicat specialistul.

Acestea se referă la faringita acută, bronşiolită, pneumonia interstiţială, bronşite, bronhopneumonii de suprainfecţie, encefalită cu incluzii, panencefalita sclerozantă subacută. Cea din urmă este o boală care apre mai rar, dar este letală.

„Cândva, existau în farmacii fiole de gamaglobulină care se puteau administra în scurt timp de la contactul infectant, cu scopul de a face o formă mai uşoară de boală. La fel se poate încerca prin vaccinare precoce, în primele trei zile de la contactul confirmat, tot în speranţa dezvoltării unei forme uşoare de boală. Prin vaccinarea generală a populaţiei, OMS a sperat să eradice rujeola, la fel cum s-a reuşit cu variola, dar din cauza lipsei de complianţă a populaţiei, această eradicare a eşuat”, a completat dr. Manoliu.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU