Obezitatea la nivel mondial este o problemă serioasă, iar procentul de oameni supraponderali şi obezi se află într-o continuă creştere. Mai grav este că tot mai mulţi copii se confruntă cu această problemă.
Potrivit dr. Ionica Ciortan, medic specialist Medicină Generală şi Pediatrie, cauzele reale ale obezităţii au în vedere creşterea aportului caloric combinată cu lipsa activităţii fizice, factorii ereditari, care pot creşte predispoziţia la îngrăşare, deşi deseori este vorba despre factori de mediu şi obiceiuri comune în familiile de obezi.
„Există două tipuri de obezitate: abdominală sau în formă de măr şi cea a părţii inferioare a corpului, în formă de pară. Obezitatea abdominală creşte de 5-7 ori riscul de infarct şi diabet zaharat. Tocmai de aceea, cea mai simplă şi accesibilă metodă de a o defini este prin măsurarea circumferinţei abdominale, recomandată în prezent ca o parte componentă a evaluării cardiovasculare de rutină în practica medicală curentă. Sunteţi supraponderal la valori ale circumferinţei abdominale de peste 94 cm, pentru bărbaţi, şi peste 80 cm, pentru femei”, a explicat medicul.
Din această cauză, hrana prea bogată în zaharuri şi grăsimi nocive şi activitatea fizică redusă sunt principalele cauze ale obezităţii, care la rândul ei este principala cauză a unor maladii cronice precum diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, hipertensiunea arterială, accidentele vasculare cerebrale sau unele forme de cancer.
„Prin urmare, suntem ceea ce mâncăm”, este de părere specialistul. Mai rău este că în România avem peste 3,5 milioane de obezi şi doar 10% dintre aceştia merg la un control medical.
„Doar 1% dintre ei sunt incluşi într-un program naţional de educaţie împotriva obezităţii. Conform cercetărilor, se estimează că aproximativ 80% din cauzele bolilor majore, cu impact devastator asupra sănătăţii, sunt generate de stilul de viaţă şi modul de alimentaţie necorespunzător”, a completat dr. Ionica Ciortan.
De precizat că parametrul care face distincţia între obez, supraponderal şi normoponderal este indicele de masă corporală (IMC, sau în nomenclatura anglosaxonă, BMI, body mass index). Acesta se calculează raportând masa corporală exprimată în kilograme la pătratul înălţimii exprimată în metri.
Conform acestuia, suntem normoponderali la un BMI între 18.5 şi 24.9, supraponderali între 25 şi 29.9 BMI şi obezi la un BMI peste 30. Teritoriul obezităţii morbide se situează la valori BMI peste 40. Odată cu creşterea BMI creşte şi numărul de boli asociate. Cu alte cuvinte, cu cât o persoană este mai grasă, cu atât ea este mai bolnavă şi, prin urmare, intervenţia terapeutică trebuie să fie mai agresivă. De asemenea, aceşti pacienţi se dovedesc a fi şi cei la care scăderea ponderală se obţine mai greu şi este mai dificil de menţinut.
XXX
Un alt criteriu în aprecierea obezităţii este dispoziţia ţesutului adipos excedentar. Acesta poate fi predominant repartizat la nivelul extremităţilor, în jurul şoldurilor şi al umerilor, ca în cazul obezităţii periferice (ginoidă) sau predominant la nivelul viscerelor abdominale, ca în cazul obezităţii centrale (androidă). Aceasta din urmă este asociată cu ceea ce a fost denumit sindromul metabolic, care include şi hipertensiunea arterială şi diabet.
De aceea, obezitatea de tip central are un risc mai mare de mortalitate şi prin urmare are, cu atât mai mult, o indicaţie de tratament susţinut.
