Otita reprezintă o inflamație sau infecție a urechii, frecvent întâlnită în rândul copiilor mici. Această afecțiune poate afecta diferite părți ale urechii, de la conductul auditiv extern până la urechea medie, și este adesea asociată cu infecțiile respiratorii. Datorită particularităților anatomice și imunitare specifice copiilor, otita apare destul de frecvent în primii ani de viață, putând provoca dureri, disconfort și uneori complicații dacă nu este tratată corespunzător.
Majoritatea copiilor mici se confruntă, în primii ani de viață, cu o infecție a urechii, iar aceasta apare frecvent în contextul infecțiilor respiratorii. Potrivit dr. Oana Barbu, otitele sunt favorizate de un sistem imunitar încă insuficient dezvoltat, de particularitățile anatomice ale trompelor lui Eustachio și de prezența unor afecțiuni asociate, precum polipii sau sinuzitele. Diagnosticul corect al otitei se pune doar după o examinare atentă, iar otoscopia, deși dificilă la copil, este esențială pentru a confirma prezența inflamației.
Există două tipuri principale de otite: otitele externe, când conductul auditiv este roșu, inflamat și foarte dureros, acestea fiind în majoritatea cazurilor de natură virală, și otitele medii, care sunt inflamații ale mucoasei urechii medii. Aproximativ 90% din otitele medii apar ca o complicație a unei infecții acute virale a căilor respiratorii superioare, iar doar 10% sunt bacteriene și pot evolua spre acumulare de puroi în ureche. Simptomele inițiale ale otitei sunt adesea similare cu cele ale unei răceli: tuse, secreții nazale, febră. Ulterior, apar dureri surde și bruște la nivelul urechii, care se intensifică adesea noaptea, senzația de ureche înfundată, scăderea temporară a auzului, amețeli și probleme de echilibru. La sugari, semnele pot include iritabilitate accentuată, refuzul alimentației, plâns în timpul suptului, vărsături și scaune moi, dar și secreții purulente din ureche.
Tocmai de aceea, este important ca părinții să observe aceste simptome și să solicite evaluarea medicală corespunzătoare, tratamentul depinzând de forma și severitatea otitei. În multe cazuri, otitele externe și cele medii virale nu necesită antibiotic, ci doar măsuri de susținere și calmare a durerii. Dacă se prescrie antibiotic, este vital ca tratamentul să fie urmat complet, chiar dacă simptomele dispar mai devreme, pentru a preveni complicațiile și recidivele. Părinții pot contribui la prevenirea otitelor prin evitarea expunerii copiilor la fumul de țigară, prin alăptarea sugarilor cel puțin șase luni - laptele matern conținând anticorpi ce protejează sistemul imunitar și prin evitarea hrănirii din biberon în poziție culcată, care poate favoriza pătrunderea lichidelor în trompa lui Eustachio. Totodată, este important să protejați copiii de răceli și să le tratați corect atunci când apar. Un alt aspect esențial este învățarea copiilor să sufle nasul corect, pe rând câte o nară, nu pe ambele simultan, pentru a nu provoca presiune în urechi. La baie, apa nu trebuie să ajungă în urechi, iar curățarea trebuie făcută doar la nivelul pavilionului extern.
Pe lângă tratamentul medicamentos și măsurile preventive, părinții trebuie să monitorizeze atent evoluția copilului. Dacă durerile de ureche persistă mai mult de două zile sau apar secreții purulente, febră ridicată ori modificări comportamentale, este obligatoriu să se revină la medic pentru reevaluare. În cazuri rare, otita netratată poate duce la complicații serioase, cum ar fi perforația timpanului sau chiar infecții mai grave. Astfel, o comunicare constantă și atentă între părinți și medic este cheia pentru o vindecare rapidă și fără probleme.
