Paradontoza este una dintre acele afecțiuni care nu dor, nu anunță mari schimbări la început, dar care poate duce în timp la pierderea dinților, uneori chiar și în cazul pacienților foarte tineri. Considerată o boală imprevizibilă, aceasta are o evoluție în valuri - perioadele de acutizare, cu inflamații și sângerări gingivale, pot alterna cu faze aparent liniștite, când pacientul are impresia că problema a dispărut. De fapt, în spatele unei aparente ameliorări, inflamația se poate adânci în structurile profunde ale gingiilor și ale osului care susține dinții.
Potrivit dr. Angela Costea, principala cauză a paradontozei este placa bacteriană, o peliculă invizibilă, lipicioasă, care se formează atunci când bacteriile din cavitatea orală intră în contact cu amidonul și zaharurile din alimente. Dacă este îndepărtată prin periaj corect și regulat, placa nu apucă să producă efecte semnificative. Din păcate, dacă rămâne pe suprafața dinților mai mult de 48 - 72 de ore, ea se mineralizează și se transformă în tartru, o substanță dură care nu mai poate fi eliminată prin spălarea obișnuită a dinților. Tartrul se depune în special sub linia gingiilor, unde devine un iritant cronic. În lipsa unei igiene riguroase și a detartrajelor regulate efectuate în cabinetul stomatologic, tartrul favorizează apariția inflamației gingivale (gingivită), care poate progresa rapid spre paradontoză.
Această boală afectează în special adulții, mai ales după vârsta de 40 de ani, dar nu îi ocolește nici pe tineri. În multe cazuri, predispoziția genetică, stresul, fumatul sau anumite boli sistemice pot accelera apariția și evoluția paradontozei. „Boala începe de obicei în tăcere, cu sângerări ușoare la periaj și sensibilitate gingivală, dar pe termen lung poate duce la retragerea gingiilor, mobilitate dentară și, în final, pierderea dinților sănătoși. Odată ce structurile de susținere ale dintelui sunt afectate, regenerarea este dificilă și necesită tratamente complexe, uneori chirurgicale. De aceea, prevenția rămâne cea mai eficientă armă împotriva paradontozei: periaj de două ori pe zi, folosirea aței dentare, detartraje regulate și controale periodice la medicul dentist”, a subliniat specialistul.
Paradontoza nu se vindecă singură, nu dispare cu o apă de gură și nu iartă pe nimeni, dar, descoperită la timp, poate fi ținută sub control, iar dinții sunt salvați. Pentru a combate paradontoza natural, puteți folosi infuzii de ceai de mușețel sau salvie, care calmează inflamația gingiilor. Spălăturile cu apă sărată ajută, și ele, la dezinfectarea și vindecarea țesuturilor. Uleiul de cocos reduce bacteriile din cavitatea bucală, iar aloe vera aplicată local calmează durerea și stimulează regenerarea gingiilor. De asemenea, masajul gingival cu ulei esențial de cuișoare poate ameliora durerea și are efect antibacterian. În plus, consumul regulat de vitamina C prin alimente sau suplimente întărește țesuturile gingivale.
