11 Noiembrie 2020
366 accesări
0 comentarii

De regulă, căscăm atunci când suntem obosiţi, dar când acesta devine frecvent poate fi o consecinţă a proastei oxigenări a sângelui, fenomen care apare în cazul unor boli precum insuficienţa cardiacă, epilepsia, encefalita sau migrenele, dar şi când există carenţele de fier şi de magneziu. De asemenea, avem tendinţa să căscăm des şi când petrecem mult timp într-o încăpere neaerisită sau foarte aglomerată. De exemplu, dacă sunteţi anemic, veţi căsca mai des, întrucât lipsa fierului din organism înseamnă automat scăderea hemoglobinei, principalul „cărăuş” al oxigenului în sânge. După anemie, lipsa de magneziu este a doua cauză frecventă a căscatului. Printre simptomele lipsei de magneziu din organism se numără somnolenţa, apatia, confuzia, puterea de concentrare scăzută şi durerile de cap. Pe locul trei se află bolile de inimă. Poate fi vorba de malformaţii congenitale, precum defectul septal, sau de insuficienţă cardiacă. În ambele cazuri, sângele nu se oxigenează pe deplin. „În cazul defectului septal, sângele nu circulă într-o direcţie normală, de la stânga la dreapta, ci trece printr-o gaură din dreapta în stânga, ocolind plămânul, şi ajunge în circulaţia generală neoxigenat. În cazul insuficienţei renale, sângele stagnează în membrele inferioare”, a precizat dr. Aurelia Constantin.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Mirabela ŞERBĂNESCU