Aţi fost diagnosticat cu pietre la rinichi sau calculi renali? Acestea sunt niște formaţiuni create de sărurile şi mineralele din urina foarte concentrată. Din păcate, acestea pot rămâne la nivelul rinichilor sau pot călători de-a lungul tractului urinar, iar dacă dimensiunea lor este suficient de mare pentru a produce blocaje, apar senzaţii constante de durere şi chiar sângerări.

Potrivit dr. Cristina Avram, toți oamenii prezintă anumite formaţiuni cristalizate în urină, chiar şi cei care nu ajung niciodată să sufere de pietre la rinichi. Apoi, în afară de aceste minerale şi substanţe ce se pot solidifica, mai există şi anumite proteine şi compuşi care inhibă formarea cristalelor. Exemple de inhibitori ai calculilor renali în urină sunt volumul total al urinei produse (cu cât este mai mare, cu atât mai puţin concentrată va fi, deci mai puţin predispusă suprasaturaţiei), citratul, magneziul, pirofosfatul şi alte molecule derivate din metabolismul normal.

Aceşti inhibitori ajută la eliminarea cristalelor înainte ca acestea să se ataşeze rinichilor şi să formeze calculi de dimensiuni diverse.

Pentru ca formarea cristalelor să evolueze, din pietre de foarte mici dimensiuni, spre calculi voluminoşi, urina trebuie să devină suprasaturată ori să fie produsă într-un volum foarte mic. În condiţii normale, există un echilibru între promotorii şi inhibitorii calculilor, care permite eliminarea prin urină a cristalelor minuscule, insesizabile cu ochiul liber. Aşadar, când cristalele rămân suficient de mici, iar urina este diluată atât cât să nu ajungă suprasaturată, cristalele vor ajunge în urină, prin uretere şi vezica urinară, fără a produce simptome supărătoare.