De cele mai multe ori, miastenia gravis, o boală autoimună, neuromusculară, o întâlnim la femeile tinere, de până în 40 de ani. Boala poate apărea, însă, la orice vârstă, la copii sau adulți trecuți de 60 de ani. Desigur, pot exista și forme de miastenia gravis congenitală sau apărută în copilărie, în care sunt implicate mecanisme diferite, chiar dacă simptomatologia este foarte asemănătoare.

Boala începe să se manifeste prin scăderea forței musculare și hiperplazia glandei timus, la majoritatea bolnavilor. Probabil că vă întrebați din ce cauză apare miastenia gravis. Specialiștii susțin că pot exista o mulțime de cauze şi tipuri de miastenia gravis. Tocmai de aceea, boala poate fi asociată și cu hipertiroidismul autoimun ori alte tulburări autoimune, cum ar fi poliatrita reumatoidă, scleroza multiplă, anemia pernicioasă etc.

Factorii care declanșează miastenia gravis pot fi infecțiile, sarcina, diferitele intervenții chirurgicale, dar și tratamentele cu anumite medicamente, considerate interzise pacienților, odată declanșată boala, precum chinina, blocantele canalelor de calciu, magneziu și alți compuși, precum sulfatul de magneziu, multe dintre antibioticele uzuale, dar mai ales penicilina.

„Miastenia gravis se datorează unei boli de transmisie al impulsului nervos de la nerv la mușchi, la nivelul sinapsei dintre nervi și mușchi. Aceasta se manifestă printr-o slăbiciune musculară, care apare în mod special la efort. Uneori se manifestă prin cădere, persoanele afectate cad pur și simplu pe jos. Alteori, le cad pleoapele și li se îngreunează vorbirea”, ne-a declarat dr. Ildiko Toldișan, medic neurolog.

De multe ori, a precizat specialistul, bolnavii trebuie operați, acestora făcându-li-se timectomie.

Ce declanșează boala

Oricum, indiferent de situație, că sunt operați sau nu, aceste persoane trebuie monitorizate toată viața. Specialiștii susțin că, în unele cazuri, miastenia gravis afectează mai mulți membri ai unei familii, deși boala nu se poate moșteni și nici nu este contagioasă. Ba chiar este considerată o boală autoimună în care corpul atacă greșit propriile structuri.

Aceasta apare atunci când comunicarea normală dintre nerv și mușchi este întreruptă la nivelul joncțiunii neuromusculare, locul unde celulele nervoase se conectează cu fibrele musculare controlate. De obicei, primele simptome pe care o persoană cu miastenie gravis le resimte sunt slăbiciunea mușchilor oculari, probleme cu transpirația și dificultăți în ceea ce privește controlul expresiei faciale. Alte simptome se referă la vorbirea defectuoasă, vederea dublă, mersul clătinat, slăbiciunea mâinilor, degetelor, picioarelor și a gâtului etc.

Chiar daca miastenia poate fi ținută sub control, cu ajutorul tratamentului și a unui stil de viață sănătos și echilibrat, fără fumat, alcool, efort intens, pacienții se pot confrunta cu diverse crize cu caracter critic.

Criza miastenică reprezintă o cvadripareză severă, un fel de paralizie generalizată, însoțită și de slăbiciune musculară respiratorie, situație care poate pune viața în pericol.

Pe de altă parte, criza colinergică se poate instala atunci când doza de medicamente anticolinesterazice este prea mare. Criza colinergică severă se diferențiază față de procesul de înrăutățire a bolii, prin creșterea lăcrimării și salivării, tahicardie și diaree.