Sunt tot felul de boli ale copilăriei şi puţini sunt acei copii care nu fac nici măcar una dintre acestea. Unele afecţiuni specifice copiilor sunt extrem de uşoare şi nici nu necesită tratament, ci doar izolare şi repaus. Altele, însă, trebuie descoperite la timp şi tratate din pripă, pentru că pot afecta grav diverse organe din corp şi se pot transforma în epidemii.
De exemplu, în cazul scarlatinei, este suficient să existe 2-3 cazuri într-o colectivitate, pentru a fi declarată epidemia. Scarlatina este o boală infecţioasă bacteriană, determinată de streptococul beta hemolitic de grup A, care produce o toxină. Streptococul intră în organism pe cale bucală şi nazală şi se multiplică, determinând un proces inflamator local, toxina fiind preluată de sânge şi dusă mai departe în organism, fapt care duce la apariţia sindromului toxic al scarlatinei. În acest caz, persoana are febră, dureri de cap, greaţă, vărsături şi erupţii cutanate specifice.
„Scarlatina se tratează cu antibiotice şi de obicei este o boală uşoară, însă, fără tratament corespunzător, poate duce la complicaţii grave. Unele dintre acestea sunt toxice şi apar în cursul evoluţiei bolii, acestea fiind cauzate de pătrunderea toxinei în ţesuturile altor organe, fiind afectat muşchiul inimii, rinichiul, ficatul sau articulaţiile. Mai pot exista şi complicaţii de vecinătate: otite, sinuzite, flegmoane periamigdaliene, dar şi la distanţă ori sistemice, precum pneumonie, meningita etc.”, explică dr. Victoria Sava, medic de familie.
Scarlatina prezintă un caracter sezonier, îmbolnăvirile sunt mai frecvente primăvara şi toamna, fiind o boală cu caracter epidemic.
Deşi oricine poate contacta scarlatină, în mod frecvent, cei mai afectaţi sunt copiii cu vârsta între 5 şi 12 ani.
Cum debutează scarlatina. Semne şi simptome
Primele simptome ale scarlatinei sun febra şi angina, simptome care pot fi însoţite de vărsături, limbă zmeurie, dureri de cap, frison şi vărsături. La 1-2 zile de la debutul bolii, apare eritemul caracteristic, cu pete roşii mici, plate, care devin proeminente şi aspre la pipăit. Deşi obrajii ar putea avea un aspect eritematos, poate exista o paloare în jurul cavităţii bucale. Axilar, inghinal şi la nivelul coatelor apar cute ale pielii, de un roşu mai strălucitor, comparativ cu restul erupţiei cutanate. Aceasta dispare, în general, în aproximativ 7 zile.
„Streptococul beta hemolitic A se transmite direct, pe calea aerului, prin secreţii nazofaringiene, care pot fi răspândite de bolnavi şi de purtătorii asimptomatici, prin tuse, strănut şi, mai rar, prin contact indirect, prin obiecte şi alimente contaminate. În cazuri excepţionale, boala se mai poate lua şi prin contactul cu leziunile cutanate”, mai spune specialistul.
Perioada de incubaţie variază între o zi şi zece zile de la momentul infectării, cu o medie de 3-6 zile. Persoana bolnavă de scarlatină este contagioasă atâta timp cât streptococul este prezent în nas, faringe sau pe tegumente.
După aplicarea tratamentului cu penicilină, contagiozitatea dispare după 24, maxim 48 ore. Bolnavii netrataţi cu antibiotice pot fi surse de infecţie pentru 2-4 săptămâni, iar dacă există leziuni cutanate purulente, contagiozitatea se poate prelungi pentru luni de zile. Se apreciază că aproximativ 20% din populaţie este purtătoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui. Scarlatina poate determina apariţia de focare în colectivităţi de copii preşcolari şi şcolari.
Izolarea, cea mai bună metodă de prevenire
Pentru a preveni îmbolnăvirea cu această afecţiune, bolnavul trebuie izolat, aşadar, în niciun caz copiii nu trebuie să continue să meargă în colectivităţi. Lenjeria pe care a stat persoana bolnavă trebuie aruncată. Hidratarea corectă este foarte importantă, precum şi spălarea frecventă a mâinilor. Pentru că această boală poate fi răspândită cu uşurinţă prin intermediul secreţiilor, persoana bolnavă trebuie să acopere gura şi nasul cu o batistă, de fiecare dată când strănută sau tuşeşte.
