Factorii climatici (temperatura exterioară, vântul, umiditatea aerului, radiaţiile solare) pot influenţa temperatura organismului, dar şi factorii metabolici joacă un rol important în termoreglare, cel puţin egal cu al celor de mediu. Astfel, organismul uman prezintă o temperatură corporală relativ independentă de temperatura mediului ambiant.
„Menţinerea acesteia este necesară pentru derularea normală a funcţiilor corporale, deoarece viteza de reacţie a proceselor chimice depinde de temperatură, iar enzimele nu funcţionează într-o manieră optimă decât între anumite limite de temperatură. Organismul posedă un sistem de protecţie, atât pentru răcirea, cât şi pentru încălzirea excesivă, menţinând temperatura la nivelul tegumentelor aproape constantă, indiferent de situaţia climatică externă. Acest echilibru între producerea şi pierderea de căldură este obligatoriu pentru menţinerea stabilităţii temperaturii corpului, care în condiţii bazale este cuprinsă între 36,5 - 37 grade Celsius”, a declarat, pentru „Cuget Liber”, dr. Sirma Tomoş, medic specialist Cardiologie, doctor în ştiinţe medicale.
Ca urmare, temperaturile extreme pot duce la depăşirea capacităţii mecanismelor de termoreglare, impunând o supraîncărcare a sistemului cardiovascular. Aşadar, atunci când mecanismele de termoreglare sunt depăşite, pot apărea fie momente de hipertermie, fie de hipotermie.
În cazul creşterii temperaturii corporale peste cea bazală (hipertermie), simptomatologia cuprinde: crampe musculare (contracţii musculare scurte, intermitente, involuntare şi dureroase) secundare transferului de săruri minerale şi deficitului de sodiu intracelular, dar şi datorită unui efect termic direct, pe elementele celulare ori pe mecanismele moleculare. Totodată, pacienţii pot suferi un edem cerebral, prin excitarea meningelui, datorat creşterii marcate a fluxului de sânge la acest nivel, simptomul principal fiind cefaleea (durerea de cap), însoţită de vertij, greaţă, vomă sau sincopă. În cazurile grave pot apărea chiar şi convulsii.
Apoi, poate surveni şi pierderea de lichide, asociată cu pierdere importantă de săruri minerale, care poate duce până la starea de şoc termic, care se manifestă prin slăbiciune fizică profundă, tahicardie, hipotensiune, deficit de umplere venoasă etc. Totodată, apar manifestări tipice, cum ar fi fobie, agresivitate, apatie şi diminuarea capacităţilor de control şi judecată.
Hipotermia, în schimb, apare atunci când mecanismele de protecţie contra temperaturilor scăzute sunt depăşite, pacientul prezentând stări de oboseală extremă, însoţită de somnolenţă, activitate musculară dificilă şi necoordonată.
XXX
Dr. Tomoş a mai spus că schimbările bruşte de temperatură nu mai dau organismului timpul necesar de a se „aclimatiza”, de a se adapta temperaturilor externe.
„Pentru a se adapta la o diferenţă de temperatură de patru grade, organismul are nevoie de circa două săptămâni, o diferenţă de temperatură de zece grade constituind un stres important pentru acesta. Cei mai afectaţi sunt copiii, bătrânii, precum şi pacienţii cu boli cronice.
Aceste modificări bruşte ale regimului termic extern duc la modificări ale sistemului imunitar, favorizând apariţia bolilor acute, dar şi acutizarea celor cronice, precum şi la creşterea nivelului de stres”, a explicat specialistul.
În aceste condiţii, pacienţii cu afecţiuni cronice (cardiace, pulmonare, metabolice, cum ar fi diabeticii) şi vârstele extreme (copii şi bătrâni) trebuie să ia măsuri de precauţie înzecite. În primul rând, ei trebuie să evite pe cât posibil să iasă din casă. Apoi, îmbrăcămintea trebuie adaptată temperaturilor externe, să fie lejeră.
De asemenea, bolnavii cronici trebuie să poarte, obligatoriu, căciulă, fular la gură şi mănuşi şi să încerce să se adapteze la modificările bruşte de temperatură (să stea câteva minute în scara blocului, înainte de a ieşi în frig).
Acest lucru trebuie neapărat făcut, pentru că frigul produce vasoconstricţie, care va determina creşterea valorilor tensionale şi secundar a frecvenţei cardiace. Din această cauză, pacienţii hipertensivi sunt obligaţi să-şi monitorizeze tensiunea arterială şi să-şi administreze medicaţie antihipertensivă zilnic, conform recomandărilor medicului curant.
