Se pare că durerile articulare şi musculare, determinate de polimialgia reumatică, deşi sunt specifice vârstei a treia, afectează persoane din ce în ce mai tinere. Potrivit medicilor reumatologi, vasculitele reprezintă un grup de afecţiuni caracterizate prin inflamaţia peretelui vascular, asociată cu alterarea circulaţiei în zona afectată, care se manifestă prin semne clinice şi simptome variate.
Polimialgia reumatică face parte, alături de arterita giganto-celulară, din grupul vasculitelor sistemice de artere mari şi mijlocii. În cazul acestei afecţiuni sunt afectate arterele mari şi mijlocii care irigă musculatura membrelor superioare şi inferioare şi musculatura cefei.
Această boală este considerată cea mai frecventă afecţiune reumatologică inflamatorie a vârstnicilor, boala având o afinitate pentru pacienţii de peste 50 ani (vârsta medie de debut fiind 70 ani), în special din rasa albă şi de sex feminin (75%).
„Boala debutează, cel mai des, insidios, cu simptome nespecifice, precum: subfebrilitate, astenie fizică, anorexie, alterarea stării generale şi scădere ponderală, care pot dura săptămâni sau chiar luni. Ulterior, apar simptome care reflectă inflamaţia şi ischemia regiunii afectate. Durerile articulare sunt denumite artralgii, iar cele musculare, mialgii. Acestea apar la nivelul cefei, al centurii scapulare şi pelvine (umeri, regiunea proximală a braţelor, şolduri şi regiunea coapselor), cel mai frecvent bilateral, simetric”, explică dr. Daniela Duşa, medic specialist în reumatologie.
Potrivit medicului specialist, durerea cauzată de această afecţiune apare şi noaptea, criza durează peste o lună şi este ȋnsoţită de redoare matinală, peste 30-60 de minute. De obicei nu răspunde la tratamentul cu antialgice şi antiinflamatorii.
„Pacientului îi este dificil să ridice braţele mai sus de nivelul umerilor,
să-şi schimbe poziţia în pat sau să se ridice din pat sau de pe scaun. Forţa musculară este păstrată, dar în timp poate să apară atrofia musculară.
Analizele de sângerelevă un sindrom biologic de inflamaţie, deosebit de intens (VSH-ul poate depăşi valorile de 100mm/h), o anemie uşoară de tip inflamator, dar cu enzime musculare normale, iar electromiograma este normală”, mai spune medicul specialist.
Atenţie, tratamentul se opreşte treptat
Deoarece simptomatologia şi modificările paraclinice nu sunt specifice, diagnosticul de polimialgie este unul de excludere. Pentru a pune un diagnostic cert, trebuie avute în vedere afecţiunile infecţioase (endocardita bacteriană, osteomielita cronică, sindroame virale şi tuberculoză), neoplazice, endocrine sau metabolice (afecţiunile tiroidei, paratiroidelor şi osteomalacia), dar şi alte boli inflamatorii cronice (poliartrita reumatoidă, spondilartropatiile nediferenţiate cu debut tardiv, lupusul eritematos sistemic, vasculitele sistemice şi miopatiile inflamatorii).
„Răspunsul rapid la o doză moderată de prednison, 10-20 mg zilnic, în doză unică, dimineaţa, poate contribui la confirmarea diagnosticului. Simptomatologia se poate diminua, până la dispariţie, iar probele de laborator se normalizează după primele zile de tratament. De altfel, tratamentul cu glucocorticoizi este singurul care şi-a dovedit eficienţa. Important este ca dozele să se reducă treptat şi durata tratamentului să fie de unu - doi ani sau chiar mai mult. Pacienţii trebuie informaţi asupra riscului de reapariţie a simptomelor la oprirea bruscă a tratamentului, dar şi asupra efectelor adverse ale glucocorticoizilor. Aceste efecte adverse pot fi prevenite şi combătute printr-o colaborare strânsă între pacient şi medicul specialist reumatolog”, detaliază medicul reumatolog.
