Se ştie că există situaţii în care cei mici fac atât de multe năzbâtii, încât părinţii, pur şi simplu, nu mai ştiu cum să-i facă să înţeleagă ce este bine să facă şi ce nu pentru ei. Unii dintre ei, însă, aleg să îşi pedepsească, prin tăcerea lor, copiii. Ei, însă, nu ştiu că această tăcere totală îl condamnă pe copil la neputinţă şi îl expune unei atmosfere traumatizante, de fond.

Potrivit psihoterapeutului Lavinia Ţânculescu, aceasta este mai periculoasă, pe termen lung, pentru dezvoltarea emoţională a copilului, decât experimentarea unui singur eveniment traumatizant, din care, greu, dar mult mai sigur, copilul îşi poate reveni. Atmosfera traumatizantă, însă, prin caracterul ei (cvasi)permanent, poate transmite indirect copilului că aceea este starea de normalitate.

„Este important ca părinţii să ştie că tăcerea anunţată unui copil de către părintele său, ce sună a ameninţare, de tipul «gata, nu mai vorbesc cu tine!», se poate transforma în ceea ce se numeşte în limba engleză «the iced cold silence». Acesta este motivul pentru care, tăcerea părintelui trebuie să fie dozată în cantităţi potrivite vârstei copilului, de la 1-2 minute de tăcere pentru un copil cu vârsta de doi ani, doi ani şi jumătate, până la maximum 5-6 minute, în cazul unui copil de şase ani. Trăirea timpului este profund subiectivă în funcţie de vârstă, cinci minute putând fi percepute ca veşnicia întruchipată. Astfel, putem să protejăm sănătatea emoţională a copiilor noştri”, a subliniat specialistul.