În ultimii ani, Tiroida Hashimoto a început să facă tot mai multe victime. Această afecţiune apare în momentul în care ţesutul glandei tiroide se inflamează, pentru că sistemul imunitar produce anticorpi dăunători, care atacă glanda. Mai mult decât atât, aceasta reprezintă cea mai frecventă cauză de hipotiroidie.
„Tiroidita Hashimoto este de 5-10 ori mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaţilor şi debutează de cele mai multe ori la vârsta adultă. Pe un fond genetic preexistent (predispoziţia pentru boală se transmite în cadrul familiei), aceasta acţionează ca un factor declanşator al bolii (stres, sarcină, naştere, aport excesiv de iod alimentar, spirulină, vitamine ce conţin iod, substanţe de contrast etc). Din cauza apariţiei pe un teren cu predispoziţie pentru bolile autoimune, tiroidita cronică se poate asocia cu: vitiligo, psoriazis, poliartrită reumatoidă, lupus, diabet zaharat, hepatită cronică autoimună, gastrită autoimună, anemia Biermer, boala Addison, insuficienţă ovariană autoimună (amenoreea secundară, menopauză precoce)”, a declarat dr. Aurelia Ştefanopol, medic specialist endocrinolog.
Cel mai frecvent, a precizat specialistul, boala este descoperită întâmplător, în urma unui control medical de rutină, în faza de eutiroidie (funcţie tiroidiană normală). Dacă boala este descoperită în faza de hipotiroidie (deficit hormonal) pot apărea o mulţime de stări, precum intoleranţa la frig, somnolenţa, tendinţa la îngrăşare, tulburări de memorie şi concentrare, labilitate emoţională, căderea părului, retenţie exagerată de apă în organism, puls scăzut (bradicardie), tulburări ale ciclului menstrual, tulburări de dinamică sexuală.
Desigur, boala poate evolua şi cu tireotoxicoză (exces de hormoni tiroidieni), manifestată prin: agitaţie psihomotorie, insomnii, palpitaţii (tahicardie, fibrilaţie atrială), scădere ponderală, intoleranţă la căldură, tremor al extremităţilor, transpiraţii abundente.
Pe de altă parte, tiroidita cronică autoimună se poate însoţi şi de guşă. Astfel, guşa din tiroidita cronică este de consistenţă fermă, cu o suprafaţă neregulată şi este nedureroasă. Există totuşi pacienţi la care această creştere în volum a tiroidei nu apare.
Tratamentul pacienţilor este permanent
Din păcate, tratamentul pacienţilor diagnosticaţi este permanent (va fi continuat tot restul vietii). La început, evaluarea endocrinologică se face la şase săptămâni de la iniţierea tratamentului, ulterior la un interval stabilit de medicul specialist, dar nu mai mult de un an.
De precizat că îndepărtarea chirurgicală a glandei tiroide este rezervată cazurilor cu guşă voluminoasă cu fenomene compresive sau în caz de noduli cu suspiciune de malignitate.
„Nodulii în contextul tiroiditei Hashimoto cel mai des sunt benigni, dar tiroidita Hashimoto se asociază cu o incidenţă mai mare a limfomului tiroidian ca şi eventuală malignitate. Din acest motiv, o atenţie deosebită trebuie acordată pacientelor diagnosticate cu tiroidita Hashimoto care îşi doresc o sarcină. Ca urmare, tratamentul substitutiv la gravidele hipotiroidiene este obligatoriu pe toată durata sarcinii şi alăptării, în doze adaptate la nevoile organismului (necesarul de hormoni tiroidieni creşte cu 30-50% faţă de doza necesară anterior sarcinii)”, a explicat medicul.
Netratat, hipotiroidismul din timpul sarcinii poate duce la naştere prematură şi în cazul nou născutului la guşă, icter prelungit, hernie ombilicală, plâns răguşit, alimentaţie dificilă, hipotonie („copilul moale, care plânge rar”).
De reţinut, hipotiroidismul copilului (după naştere) dacă nu este tratat sau este tratat necorespunzător produce retard mental ireversibil, tulburări de vorbire (vorbirea întârziată), tulburări de comportament, dezvoltare psihică şi motorie încetinită (nu ridică capul la timp, nu stă în funduleţ, nu merge la timp, nu vorbeşte la timp), creştere în greutate, incapacitate de concentrare, învăţare, paloare, apatie, lentoare, astenie permanentă, retard de creştere în înălţime, retard în instalarea pubertăţii.
