Tulburarea bipolară nu are nimic de-a face cu suişurile şi coborâşurile pe care fiecare persoană le experimentează în mod normal, în funcţie de evenimentele şi contextul uzual de viaţă. Tulburarea bipolară este o afecţiune psihică în care atât oscilaţiile persoanei afectate, cât şi intensitatea acestora este mult mai severă, persoana în cauză nu are control pe propriile gânduri, emoţii şi comportamente.
Tulburarea bipolară face parte din categoria tulburărilor afective care au ca element predominant perturbările de dispoziţie. Tulburarea bipolară implică prezenţa (sau un istoric) de episoade maniacale, mixte sau hipomaniacale, acompaniate de prezenţa (sau un istoric) de episoade depresive majore.
Vârsta medie de debut este 20 ani, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei. Boala are un specific recurent, adică odată apărut primul episod maniacal, vor apărea şi altele, la perioade de timp din ce în ce mai scurte şi cu o intensitate din ce în ce mai mare. Aproximativ 60-70% dintre episoadele maniacale survin imediat înainte sau după un episod depresiv major.
Persoanele cu tulburare bipolară prezintă ca şi caracteristici reziduale episoadelor maniacale şi depresive labilitate psihoemoţională, dificultăţi interpersonale şi profesionale cronice. Simptomele psihotice pot fi concomitente sau să apară ulterior episoadelor, fără o ciclicitate specifică.
Elementul esenţial al episodului depresiv major îl constituie o perioadă de cel puţin două săptămâni consecutiv în cursul căreia există dispoziţie depresivă sau iritabilitate accentuată, pierderea interesului şi plăcerii pentru toate activităţile, modificări în apetit, greutate, somn şi activitatea psihomotorie, energie scăzută până la letargie, sentimente de inutilitate şi vinovăţie, dificultăţi în gândire, concentrarea şi luarea de decizii, sunt prezente idei recurente de moarte sau planuri, tentative de suicid, detresă marcată sau deteriorare semnificativă în domeniul personal, familial, social sau profesional.
Idei delirante de grandoare
Un episod maniacal este definit printr-o perioadă distinctă în cursul căreia există o dispoziţie crescută, expansivă sau iritabilă anormală şi persistentă, pe o perioadă de cel puţin o săptămână, asociată cu stimă de sine exagerată, idei delirante de grandoare, scăderea necesităţii de somn, presiunea de a vorbi, fuga de idei, distractibilitatea, agitaţie psihomotorie, comportamente de risc ridicate, stare euforică, exaltată, expansivitate şi entuziasm continuu şi nediscriminativ nejustificat pentru interacţiuni interpersonale, sexuale sau profesionale, oscilanţă crescută între starea de exaltare şi iritabilitate, nivel crescut de energie şi activitate, sunt prezente simptome psihotice care deteriorează semnificativ funcţionarea întregii vieţi.
Tulburarea bipolară afectează puternic viaţa persoanelor afectate, familiei, prietenilor şi a celor din jur, astfel că persoanele netratate devin un pericol atât pentru ei cât şi pentru ceilalţi.
Riscuri şi tratament pentru tulburarea bipolară
Persoanele afectate de tulburarea bipolară prezintă un risc crescut de suicid în faza de depresie majoră şi un risc ridicat de utilizare a substanţelor stupefiante, folosite pentru maximizarea euforiei - drogurile, în special halucinogene - în faza maniacală/hipomaniacală.
Suicidul survine la 10-15% dintre persoanele cu tulburare bipolară, iar consumul de stupefiante în 60% din cazuri.
Elementele psihotice şi/sau paranoide, delirurile de grandoare sau de persecuţie sunt prezente activ şi greu controlabile, comportamentele violente survin frecvent: maltratarea copilului, a soţiei (soţului), distrugeri, devastări, acte antisociale, de obicei în episoadele maniacale.
Asocierea dintre psihoterapie şi medicamentele de spectru psihiatric antimaniacale şi antipsihotice (de exemplu, litiul) este mai eficientă decât fiecare dintre aceste metode aplicate independent.
Psihoterapia nu este indicată atunci când persoana parcurge un episod maniacal. În această situaţie, se asigură consilierea de suport pentru persoana în cauză şi familia acesteia, punându-se la dispoziţie acestora informaţii privind structura de manifestare a tulburării şi identificarea de strategii pentru protecţia şi siguranţa atât a persoanei în cauză cât şi a familiei acesteia până la încheierea episodului maniacal şi relativa echilibrare emoţională a persoanei afectate.
Tratamentul susţinut, aşa cum este recomandat, atât de psihiatru, cât şi de psihoterapeut stabilizează stările emoţionale ale persoanei afectate, păstrează relaţiile de familie, protejează persoana şi familia sa de crizele de violenţă şi creste calitatea vietii în ansamblul său.
Psiholog Elena HARBUR