Tulburările disociative sunt acele tulburări mentale care implică pierderea conexiunii şi a continuităţii între gânduri, amintiri, mediul înconjurător, acţiuni şi mai ales identitate. Altfel spus, persoanele afectate cu acest gen de tulburări disociative nu mai au tangenţe cu realitatea, iar activităţile lor de zi cu zi au de suferit.
Potrivit dr. Diana Cârjaliu, medic psihiatru, modul de evadare din realitate este cel care clasifică tulburările disociative: amnezia psihogenă (disociativă), fuga disociativă, tulburarea de personalitate disociativă sau personalitatea multiplă, tulburarea de derealizare-depersonalizare şi tulburarea disociativă FAS (fără alte specificaţii).
„Tulburările disociative se dezvoltă, de obicei, ca o reacţie la traumă şi ajută la păstrarea amintirilor dificile în afara câmpului conştiinţei. Acestea apar ca un mecanism de apărare, dar dezadaptativ, patologic. De asemenea, perioadele de stres pot înrăutăţi simptomele. Tratamentul include psihoterapie şi medicaţie”, a explicat medicul. Aceasta a mai spus că, netratate corespunzător, de la debut, tulburările disociative se cronicizează şi devin invalidante.
Un alt risc major este acela de a fi greşit diagnosticate (de obicei ca schizofrenie) şi tratate, iatrogenizarea având un rol nefast în evoluţia personală. În ceea ce priveşte simptomele, acestea pot include amnezia anumitor perioade, evenimente, persoane sau informaţii personale. Apoi, intervine sentimentul detaşării de sine şi chiar propriile emoţii. Ulterior, bolnavul ajunge să perceapă în mod eronat oamenii şi obiectele din jur, îşi pierde sentimentul identităţii de sine şi mai nou, se află în incapacitatea de a face faţă stresului emoţional şi profesional. În acelaşi timp, se ajunge la depresie, anxietate, idei şi comportamente suicidare, amnezie disociativă.
Amintirile se şterg încet-încet din memorie
„Din bagajul de amintiri se şterg complet anumite informaţii despre propria persoană, alte persoane sau evenimente, legate în special de o traumă. Uneori, bolnavul poate asocia îndepărtarea fizică, o călătorie sau vagabondajul confuz departe de coordonatele vieţii proprii (fuga psihogenă). Un episod de amnezie apare, de obicei, subit după traumă şi poate dura minute, ore sau, rar, luni sau ani. Cunoscută ca tulburarea de identitate multiplă, aceasta se caracterizează prin «comutarea» pe identităţile alterne. Poţi simţi prezenţa a două sau mai multe persoane vorbind sau trăind în capul tău şi poţi simţi ca şi când ai fi posedat de alte identităţi. Fiecare identitate poate avea un nume unic, istorie şi caracteristici personale, incluzând diferenţe evidente ale vocii, sexului, manierisme şi chiar particularităţi fizice, cum ar fi nevoia de ochelari. Există, de asemenea, diferenţe în cât de familiară este fiecare identitate cu celelalte. În mod tipic, aceste persoane au şi amnezie disociativă şi fugă disociativă”, a completat specialistul.
Referitor la tulburarea de depersonalizare-derealizare, aceasta constă în episoade recurente şi persistente, fie de derealizare sau depersonalizare, fie ambele, ce cauzează disconfort şi probleme de funcţionare la muncă, şcoală sau alte arii importante. În timpul acestor episoade pacientul este conştient că senzaţia de detaşare este numai un sentiment şi nu realitatea.
Totuşi, a subliniat dr. Cârjaliu, experienţa şi senzaţiile detaşării pot fi greu de descris. Teama totodată, există teama de a nu înnebuni. Deseori, acest sentiment poate duce până la preocuparea de a verifica dacă exişti sau nu ori dacă lucrurile din jur sunt chiar reale. În aceste situaţii, simptomele apar, de cele mai multe ori, în adolescenţă sau în perioada adultă timpurie.
În plus, oamenii pot suferi senzaţii trecătoare de depersonalizare sau derealizare, dar care nu ar trebui să reprezinte o cauza de îngrijorare. Există doar sentimentul continuu şi sever de detaşare şi distorsiune a mediului înconjurător, acesta putând fi un semn de tulburare de depersonalizare-derealizare sau de altă tulburare mentală.
