La un moment dat vi se întâmplă să întâlniţi o persoană care nu pare tocmai în apele ei. Ba dimpotrivă, vă daţi seama că omul din faţa dumneavoastră are o problemă gravă de comportament. Ce înseamnă acest lucru? Atitudinea nefirească a unui individ poate însemna că acel om suferă de o tulburare disociativă, adică o tulburare mentală care implică pierderea conexiunii şi a continuităţii între gânduri, amintiri, mediul înconjurător, acţiuni şi identitate.
„Oamenii cu tulburări disociative evadează din realitate în diferite moduri, involuntare şi dezadaptative, care le creează probleme în funcţionarea cotidiană. Modul de evadare din realitate este cel care clasifică tulburările disociative: amnezia psihogenă (disociativă), fuga disociativă, tulburarea de personalitate disociativă (personalitatea multiplă) etc. Tulburările disociative se dezvoltă, de obicei, ca o reacţie la traumă şi ajută la păstrarea amintirilor dificile în afara câmpului conştiinţei. Acestea apar, deci, ca un mecanism de apărare, dar dezadaptativ, patologic, iar perioadele de stres pot înrăutăţi simptomele”, a declarat dr. Diana Meliu Cârjaliu, medic psihiatru.
Partea proastă este că, netratate corespunzător de la debut, tulburările disociative se cronicizează şi devin invalidante. Desigur, a precizat specialistul, un alt risc major este acela de a fi greşit diagnosticate (de obicei ca schizofrenie). În funcţie de tipul de tulburare disociativă, simptomele pot include: amnezia anumitor perioade, evenimente, persoane sau informaţii personale. Următorul pas este detaşarea de sine şi propriile emoţii, precum şi perceperea distorsionată a oamenilor şi obiectelor din jur, ca distorsionate sau nereale. Într-un final se ajunge chiar la pierderea sentimentului identităţii de sine şi incapacitatea de a face faţă stresului emoţional şi profesional. În acelaşi timp, însă, pot apărea depresia, anxietatea, ideile şi comportamentele suicidare. Şi mai grav, la un moment dat, din bagajul de amintiri se şterg complet anumite informaţii despre propria persoană, alte persoane sau evenimente, legate în special de o traumă.
„Uneori, pacientul poate asocia îndepărtarea fizică, cum ar fi o călătorie sau vagabondajul confuz, departe de coordonatele vieţii proprii. Un episod de amnezie apare, de obicei, subit, după traumă şi poate dura minute, ore sau, rar, luni sau ani. Cunoscuta ca tulburarea de identitate multiplă, aceasta se caracterizează prin comutarea pe identităţile alternante. Poţi simţi prezenţa a două sau mai multe persoane vorbind sau trăind în capul tău şi poţi simţi ca şi când ai fi posedat de alte identităţi. Fiecare identitate poate avea un nume unic, istorie şi caracteristici personale, incuzând diferenţe evidente ale vocii, sexului, manierisme şi chiar particularităţi fizice, cum ar fi nevoia de ochelari. Totodată, există diferenţe în cât de familiară este fiecare identitate cu celelalte”, a explicat dr. Cârjaliu.
În acelaşi timp, în cazul acestor persoane apare tulburarea de depersonalizare-derealizare, care constă în episoade recurente şi persistente, fie de derealizare sau depersonalizare, fie ambele. De precizat că acestea nu cauzează doar disconfort, ci şi probleme la locul de muncă, la şcoală sau în alte locuri. În timpul acestor episoade, bolnavul este conştient că senzaţia de detaşare este numai un sentiment şi nu realitatea.
Mai mult decât atât, experienţa şi senzaţiile detaşării pot fi greu de descris. Astfel, a adăugat medicul, teama de a nu înnebuni poate duce la preocuparea de a verifica dacă exişti şi dacă lucrurile din jur sunt chiar reale. Referitor la simptome, acestea apar, de obicei, în adolescenţă sau în perioada adultă timpurie.
