Sfatul medicului
143 accesări 14 Iunie 2019 0 comentarii

Tusea convulsivă trebuie tratată cu mare responsabilitate

Copilul tuşeşte foarte tare şi orice aţi face nu reuşiţi să îl calmaţi? Dacă aţi încercat, deja, tot felul de pastile şi siropuri, iar acestea nu dau rezultate, atunci este clar că cel mic suferă de tuse convulsivă sau tuse măgărească. Aceasta reprezintă o infecţie acută a căilor respiratorii produsă de bacteriile Bordetella, în special Bordetella pertusis.

Dr. Corina Bâisan, medic de familie, spune că boala trebuie tratată cu mare responsabilitate, întrucât este extrem de contagioasă, fiind întâlnită mai des în rândul copiilor.

Caracteristica tusei convulsive o reprezintă tusea cronică cu durată de două sau mai multe săptămâni şi reprizele de tuse, care în mod tipic au un debut brusc şi sunt de natură paroxistică. În cazuri severe, pot fi urmate de convulsii sau vărsături.

„Sursa de infecţie o reprezintă persoanele simptomatice care pot transmite boala pe cale directă, prin tuse, iar persoanele vizate în principal sunt copiii preşcolari, ei fiind mai sensibili. Totuşi, trebuie să ştiţi că boala poate afecta toate persoanele, indiferent de vârstă, dar nou-născuţii şi persoanele în vârstă sunt mai sensibile, datorită unui sistem de apărare deficitar şi prezintă astfel un risc crescut de complicaţii.

Tusea convulsivă este de obicei o boală prelungită, cu o durată medie de şase-opt săptămâni. Din nefericire, aceasta prezintă mai multe etape evolutive, iar simptomele sunt specifice fiecărei perioade. Astfel, în primele 5-14 zile, simptomele tusei convulsive sunt nespecifice, fiind asemănătoare unei răceli: scurgere nazală abundentă, tuse uşoară, lăcrimare, senzaţia de furnicături în gât, febră moderată, stare de indispoziţie”, a declarat medicul.

Specialistul a precizat că tusea, la început uşoară, devine din ce în ce mai frecventă, chiar nocturnă, uneori spastică şi asociind vărsături. O altă caracteristică a infecţiei cu Bordatella pertussis în această etapă este aceea că nu cedează la tratamentul obişnuit al unei răceli. Astfel, în următoarele două-patru săptămâni, simptomele caracteristice sunt accesele de tuse, ce cuprind o serie de manifestări.

„Tuse măgărească”

În primul rând, bolnavul manifestă stare de nelinişte înaintea accesului de tuse, apoi accesul de tuse se manifestă prin inspiraţie bruscă, urmată de expiraţii multiple. După aceea, urmează o inspiraţie adâncă, prelungită, însoţită de un zgomot caracteristic, asemănător ţipătului unui măgar, de unde şi denumirea de „tuse măgărească”.

În plus, efortul fizic asociat cu fiecare spasm poate determina distensia venelor gâtului, cianoza (coloraţia albăstruie a tegumentelor) şi protruzia globilor oculari (ochii parcă ies din orbite). Ulterior, tusea poate fi însoţită de expectorarea unor secreţii vâscoase din căile respiratorii, iar febra este absentă.

Dr. Bâisan a precizat că tusea care durează mai mult de două săptămâni, cu sau fără accese paroxistice şi care nu se vindecă în urma administrării tratamentului, trebuie neapărat investigată de către medicul specialist.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Sfatul medicului, boli şi afecţiuni, terapii alternative, dietă şi nutriţie - Revista de sănătate Cuget Liber. Pentru o viaţă sănătoasă.