Copilul cu diabet zaharat este un copil ca toţi ceilalţi, dar la care există o secreţie de insulină insuficientă şi la care, în absenţa unui tratament insulinic substitutiv corect, apar manifestări ca: sete, poliurie (urinează mult), scădere ponderală şi oboseală. Aceste simptome sunt urmarea creşterii glicemiei cu prezenţa în urină a glucozei, uneori, şi a corpilor cetonici.

Tratamentul diabetului la copil constă într-o alimentaţie corespunzătoare, fracţionată în şase mese, al căror orar trebuie respectat cu stricteţe, la care se adaugă tratamentul insulinic, ce constă în trei, patru injecţii zilnice, efectuate la ore fixe. Un astfel de tratament necesită o colaborare permanentă între copil, familie, medic şi cabinetul medical şcolar.

„Cadrele didactice trebuie să fie informate de particularităţile şi incidentele bolii şi ale tratamentului insulinic. Un copil cu diabet, corect tratat, poate şi trebuie să beneficieze de o şcolarizare normală. Acesta este capabil şi trebuie să practice activităţile fizice din cadrul orelor de profil, cu rezerva ca profesorul de sport să fie informat de prezenţa diabetului la elevul său. De asemenea, acesta trebuie să facă vaccinările prevăzute de Ministerul Sănătăţii”, a declarat dr. Cristina Maria Mihai, medic specialist, pediatrie, diabet, nutriţie şi boli metabolice.

Confruntarea cu o situaţie critică

Uneori, pot apărea însă manifestări anormale în timpul programului şcolar. Aceste tulburări pot fi determinate de boala insuficient tratată sau de un exces relativ de insulină injectată, de nerespectarea regimului (de cele mai multe ori omiterea gustării în avantajul jocului de recreaţie).

„Insuficient tratat, diabetul provoacă sete importantă şi poliurie. În această situaţie nu trebuie să ne opunem necesităţilor naturale, fiziologice ale acestor copii, făcând concesii în favoarea lor de la disciplina şcolară. Excesul relativ de insulină poate antrena o scădere tranzitorie a glicemiei, sub valorile normale, dând manifestări variabile: foame imperioasă, senzaţie de rău, somnolenţă, paloare, dureri de cap, vertij, slăbiciune musculară apărută rapid (elevul oprindu-se din joaca/activitatea sa, simte nevoia de a se aşeza), mers nesigur”, explică medicul specialist.

Tulburările de comportament pot acom-pania simptomele descrise: indiferenţă, agitaţie anormală, criză de furie sau de râs. Şi pierderea conştiinţei este posibilă, dar în cazurile extreme.

Diabeticii pot mânca în timpul orelor

Orice stare de rău la aceşti copii trebuie suspectată ca fiind o hipoglicemie. În această situaţie, este foarte important să i se dea copilului zahăr, sub orice formă (zahăr cubic, sirop, băuturi zaharate, miere). Acestea duc la dispariţia imediată a senzaţiei de foame sau de rău. Uneori copilul refuză sau chiar se opune administrării acestor alimente, dar fără a ţine cont de aceasta, zahărul trebuie introdus în gură sau între obraji şi arcadele dentare, în cazul în care există contractura maxilarelor.

„Dacă simptomatologia nu cedează în decurs de câteva minute, trebuie anunţaţi părinţii, cabinetul medical şcolar sau copilul este trimis într-un serviciu de urgenţă. Incidentul hipoglicemic se poate produce în afara şcolii (în drum spre şcoală), de aceea, copiii cu diabet zaharat vor avea întotdeauna asupra lor un card care să evidenţieze faptul că sunt diabetici şi pe care să fie menţionat ceea ce trebuie făcut în caz de stare de rău, numele şi prenumele, adresa, spitalul în care copilul este în evidenţă. În concluzie, este necesar să permitem tinerilor cu diabet să bea apă, să meargă la toaletă, să mănânce ori de câte ori aceştia simt nevoie (chiar în timpul orelor)”, conchide dr. Cristina Maria Mihai.