copil (1)

copil (1)
11 Mai 2012
1145 accesări
0 comentarii

„Fetiţa mea are trei ani şi jumătate şi, de ceva timp, nu mai vrea să doarmă la prânz decât după un scandal zdravăn. Problema e că dacă nu-şi face somnul nu mă mai înţeleg cu ea, chiar şi somnul de noapte nu mai este liniştit, ca înainte. Nu ştiu ce să fac, am nevoie de ceva sfaturi. Vă mulţumesc!” (Cristiana Timnea). * * * Că nu sunteţi singura într-o asemenea situaţie ne-a confirmat-o şi medicul primar pediatru Anca Sima, din cadrul Clinicii Homeomed. Mai cu seamă la această vârstă, copiii încep să facă nazuri când trebuie să-şi facă somnul de prânz. Specialista atrage atenţia că problema trebuie tratată cu maximă seriozitate, întrucât dacă nu dorm în timpul zilei, greu li se va mai putea intra în voie. Totul, din cauză că oboseala acumulată pe parcursul zilei îi va stoarce de energie şi îi va face năzuroşi, dificili. Programul, respectat cu sfinţenie Indiferent de mofturi, cei mici trebuie obişnuiţi cu programul de somn din timpul zilei, pentru a se dezvolta armonios şi pentru a avea o sănătate bună. Aşadar, regula rămâne regulă, ora de somn ar trebui să fie cam aceeaşi în fiecare zi sau cu modificări sensibile. Ideal ar fi ca pregătirile de somn să înceapă la ora 13,00. Cei în grija cărora se află copiii trebuie să-şi organizeze activitatea zilnică de aşa natură încât să le asigure copiilor un somn de după amiază de circa două ore. Dacă sunt probleme, micuţul poate fi domolit cu activităţi liniştitoare, precum comentarea unor desene drăguţe dintr-o carte de poveşti, discuţii vesele despre animale, în general, trebuie atras cu lucruri plăcute, care să-l liniştească, nicidecum să-l agite. Poate fi încurajat să facă nani alături de animăluţul de pluş preferat sau pe fondul unei melodii calde, din cele special compuse pentru acest moment. Este adevărat că dacă nu doarme ziua, şi somnul de noapte va fi agitat din cauza oboselii, de aceea este obliga-toriu ca micuţul să se odihnească la prânz.

Taguri articol: familie bebe pediatrie ingrijirea copilului

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Dr. Anca Sima