Cordonocenteza implică puncţia unei vene sau a unei artere ombilicale. Poate avea scop dublu: recoltarea de sânge fetal pentru efectuarea analizelor sau efectuarea unei terapii.

„Disponibilitatea de sânge fetal permite descoperirea şi evaluarea multor boli hematologice şi a defectelor congenitale ale metabolismului. În plus, se poate controla nivelul anemiei fetale, în cazuri de incompatibilitate materno-fetală. O altă investigaţie extrem de utilă care se poate efectua asupra sângelui, prelevat din cordon, este profilul acidobazic: în cazul în care există dubii referitoare la starea fătului, prin acest examen se poate pune un diagnostic sigur, privitor la prezenţa suferinţei fetale, pentru a decide dacă sarcina poate continua sau e preferabil să se opteze pentru o naştere înainte de termen”, explică Liliana Tudose, educator prenatal.

Apoi, în cazul în care mama a contrac-tat rubeolă, toxoplasmoză sau o altă boală infecţioasă, ai cărei agenţi sunt capabili să traverseze bariera placentară şi să afecteze copilul, inves-tigaţia este singurul mod de a şti cu siguranţă dacă fătul a fost contagiat sau nu.

„Metoda seamănă cu amniocenteza: se introduce un ac pe cale transabdo-minală, sub controlul unui ecograf de mare rezoluţie. Acul se conectează la sonda ecografului şi se introduce în lumenul vasului de sânge al cordonului ombilical. E o investigaţie care se poate realiza încă din primul trimestru şi apoi pe toată durata sarcinii. Este vorba de o metodă invazivă şi cu riscuri considerabile, la care se recurge doar în cazul în care se suspectează pato- logii fetale importante”, mai spune specialistul.