„Anxietatea este o senzație permanentă de neliniște și unde există hiperactivitate în creier automat este o stare de neliniște, neliniște generalizată. Neliniștea aceasta dă o stare de anxietate, pentru că este o stare de agitație, o stare de agitație care nu trece cu nimic, o stare pe care nimic nu o poate explica, pacientul o trăiește ca pe o stare că ar face ceva dar nu știe ce, se gândește tot timpul că ceva rău se va întâmpla.
În cazul anxietății, corpul resimte lucrurile ca și cum chiar se întâmplă și de aceea se simt oamenii atât de rău. Mintea aduce un scenariu, scenariul acela merge pas cu pas și tu ajungi să ai tahicardie, ajungi să transpiri, îți crește tensiunea, fără niciun motiv. Nu răspunde partenerul la telefon, te gândești că sigur a plecat cu altcineva. Deja au trecut 10 minute de când nu a răspuns, este ceva în neregulă. Și asta creează tensiuni foarte mari. Deja atunci faci scenarii că vă despărțiți, iar partenerul, de fapt, s-a dus până la pâine și poate și-a uitat telefonul acasă.
În jumătate de oră treci prin toate stările posibile. Anxietatea este foarte neplăcută, iar efectele în corp sunt groaznice și toată anxietatea aceasta duce la creșterea nivelului de cortizol foarte mare în corp, pentru că la nivelul scenariului ăstuia se produce, se secretă cortizol, acel cortizol erodează la nivelul corpului. Duce la probleme de sănătate foarte grave. De aceea este foarte important să fie rezolvată din timp. Extrem de multă lume merge cu atacuri de panică noapte de noapte la urgență”, a explicat psihoterapeutul Alina Robu.

O stare permanentă de luptă sau fugă

”Corpul persoanei cu anxietate este într-o stare continuă de luptă sau fugă. Dar cu cine să te lupți dacă nu știi ce o să se întâmple? De cine să fugi dacă nu știi ce ți se va petrece în viitor? Este o stare foarte consumptivă, în care frecvența cardiacă rămâne ridicată, tensiunea rămâne crescută, omul ajunge la cardiolog, primește tratament, și bineînțeles că va suferi de efecte secundare, pentru că omul respectiv nu are un substrat chimic. Inima lui este una corect funcțională, doar că răspunde adaptiv la emoțiile neprocesate.

Dacă tu îi transmiți corpului tău că este amenințat, inima face treabă astfel încât să te ajute să fugi. Ea nu poate discerne situațiile în care chiar este nevoie. Și inima nu poate să îți spună că are nevoie de odihnă”, mai spune specialistul citat.