Joaca copiilor cu autism este deseori numită„nepotrivită” pentru că este diferită faţă de joaca copiilor tipici. Ei nu se implică în jocuri simbolice, fac o fixaţie asupra unei anumite jucării sau doar asupra unei anumite părti dintr-o jucărie şi, de cele mai multe ori, se joacă cu obiecte care nu sunt neapărat jucării (vase de bucătărie, sticle etc). Din exterior putem considera că acest lucru nu reprezintă neapărat o problemă. Şi atunci, când şi cum ar trebui să intervenim în joaca lui?

Care este rolul jocului?

Joaca pentru un copil cu autism nu trebuie sa fie diferită faţă de joaca unui copil tipic. Şi el învaţă, explorează mediul din jurul lui, testează şi se distrează, doar că o face într-o maniera proprie. Pentru un copil tipic, învârtitul roţilor la o maşină (ore întregi) poate sa fie o activitate foarte plictisitoare, în timp ce pentru un copil cu autism este de-a dreptul interesantă.

Curenţii de aer sau particulele de praf dintr-o raza de soare pot fi fascinante pentru el şi pot reprezenta bucuria lui în explorarea mediului înconjurător. În acest moment putem interveni şi îl putem ajuta sa-si redirecţioneze atenţia către un joc tipic, menit sa-i aducă tot atâta bucurie si stimulare.

Joaca senzorială

La început, copiii experimentează obiectele cu ajutorul simţurilor-le fixează cu privirea, le iau în mână, le gustă şi le miros, le lovesc de alte suprafeţe pentru a face zgomot. Acest lucru nu se aplică doar în cazul jucăriilor, ei „experimenteză” degete, păr, animale sau alimente care pot fi la fel de fascinante, dacă nu chiar mai interesante, decât jucăriile. Toate aceste elemente fac parte din activităţile de joacă de la începutul dezvoltării copilului.

Joaca prin explorare

În următoarea etapă copilul va învăţa funcţiile şi rolul obiectelor. Un ciocan poate fi folosit atât în cazul în care vrem sa batem cuie, dar şi când vrem să demolăm un zid din cuburi, de exemplu. Folosirea obiectelor într-o manieră ciudată se consideră a fi tot joacă prin explorare-se descoperă şi se aplică funcţia lor.

Jocul simbolic

Acest tip de joc este cel mai dificil pentru un copil cu autism din moment ce se consideră că ei nu pot să „se prefacă”. Dar această etapă nu se referă doar la jocul simbolic, este etapa în care poate să-şi dea seama că un obiect poate avea mai multe funcţii (o perie de păr poate fi folosită şi ca microfon, o riglă poate sa fie şi catapulta).

Cum ajutam un copil cu autism sa se joace?

Carmen Hotar, psiholog clinician specialist, preşedintele Asociaţei pentru Recuperarea şi Integrarea copiilor cu Autism A.R.IC.A. :

„Copiii cu autism pot să rămână fixaţi la un anumit stadiu de joacă sau pot să apară întârzieri în dezvoltarea jocului. De exemplu, sortarea şi aranjarea jucăriilor reprezintă un pas normal în joaca lor iar pentru unii copii care simt nevoia sa fie totul pus în ordine, aceasta etapă în dezvoltarea jocului poate fi foarte plăcută şi satisfăcătoare”.

Arătaţi-vă interesul. Staţi pe covor împreună cu el şi aliniaţi maşinuţe (dacă asta face copilul), vorbiţi cu el despre ceea ce faceţi în acel moment sau inventaţi un cântec despre acest lucru, practic redirecţionând rutina lui într-un joc functional.

Încercaţi să acceptaţi lucrurile pe care copilul le consideră interesante. Veţi încerca în zadar să-i captaţi atenţia şi să-l faceţi să interactioneze dacă nu îi arătaţi că respectaţi item-urile pe care el le foloseşte cu plăcere în joacă.

Nu îi înlocuiţi obiectele preferate, arătaţi-i noi modalităţi de a se juca cu ele. Învăţaţi-l care este funcţia corectă a obiectului şi apoi extindeţi către alte utilizări. În cazul în care unui copil îi place să sorteze, oferiţi-i multe lucruri pe care să le sorteze şi arată-i diferite modalităţi de a face acest lucru (sortare după mărime, culoare, formă).

Copiii cu autism pot să se joace şi se joacă. Dacă joaca lor este diferită de cea a copiilor tipici sau dacă se joacă cu obiecte ciudate, asta nu înseamnă că sunt disfuncţionali. Ca toţi copiii, au nevoie de ajutor şi încurajare pentru a progresa în joc şi pentru a-şi dezvolta mai multe abilităţi.