Pediatrie
4822 accesări 02 Martie 2017 0 comentarii

Rahitismul la copii. Cât de gravă este afecţiunea şi cum se poate trata

Rahitismul este o afecţiune care afectează întreg procesul de dezvoltare al copiilor, motiv pentru care această boală constituie o preocupare permanentă pentru mulţi părinţi.

Medicii pediatri se confruntă deseori în cabinete cu numeroase cazuri de rahitism în rândul bebeluşilor, motiv pentru care profilaxia rahitismului începe chiar din primele săptămâni de viaţă a nou-născuţilor, prin administrarea zilnică a vitaminei D şi expunerea solară.

Practic, rahitismul reprezintă o dereglare cauzată de deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor şi duce la osteomalacie (înmuierea oaselor), fiind destul de des întâlnit la copilaşii cu vârste cuprinse între 6 şi 24 luni. Cele mai comune trei cauze ale rahitismului includ rahitismul nutriţional, renal sau hipofosfatemic.

„Copiii cu rahitism pot fi depistaţi şi după modificările cutiei craniene, dentiţia întârziată, persistenţa fontanelei anterioare după vârsta de 18 luni. Apoi, în cazul acestor copilaşi pot apărea modificări ale membrelor, modificări ale cutiei toracice (torace evazat la bază sau torace în formă de clopot, stern înfundat sau proeminent, aplatizare laterală a toracelui în jumătatea superioară, deformări ale claviculei, iar în forme severe, fracturi spontane ale coastelor.Nu în ultimul rând, ei pot prezenta modificări ale coloanei vertebrale şi bazinului (cifoză, scolioză, dar şi micşorarea diametrului antero-posterior şi a celui lateral al bazinului)”, a a declarat pentru „Cuget Liber” dr. Cristina Mihai, medic primar Pediatrie, Diabet şi Boli Nutriţie Copii.

Pe lângă aceste manifestări, a precizat specialistul, copiii diagnosticaţi cu rahitism pot prezenta întârzieri în dezvoltarea psihomotorie, distensie abdominală prin hipotonie musculară, convulsii etc.

Pentru aceşti micuţi, medicii recomandă reinvestigarea lor după o lună de tratament. Dacă normalizarea biologică şi semnele de vindecare radiologică nu s-au instalat după patru săptămâni, se poate suspecta un rahitism vitamino-D rezistent. Mai mult decât atât, părinţii trebuie să ştie că tratamentul insuficient al rahitismului poate conduce la hipervitaminoză D, dar şi manifestări clinice, precum vărsături, constipaţie, deshidratare, bombarea fontanelei anterioare, agitaţie, apatie, tulburări de ritm cardiac.Administrarea vitaminei se întrerupe în cazul hipervitaminozei D.

„În cazul hipervitaminozei D, aceasta este clar o urgenţă medicală, necesitând întreruperea imediată a aportului de vitamina D şi de calciu medicamentos, reducerea la minimum a alimentelor bogate în calciu, dar mai ales monitorizarea funcţiei renale şi evitarea expunerii la soare”, a explicat specialistul.

Aşadar, un aport constant de vitamina D în organismul copiilor poate combate rahitismul şi poate ajuta la dezvoltarea sistemului imunitar.

În plus, introducerea vitaminei D în alimentaţia copilului ajută la prevenirea acestor boli, dar şi la transformarea lui într-un adult sănătos.

Vitamina D este sintetizată în mod natural de organism cu condiţia expunerii la razele ultraviolete ale soarelui, în principal în timpul verii. Beneficiile acesteia sunt numeroase, rolul ei principal fiind combaterea rahitismului la copii.

Din acest motiv, alimentele care sunt surse naturale de vitamina D, precum peştele gras (somon, ton), ouăle sau ficăţeiiar trebui consumate în cantităţi mai mari şi deseori micuţii nu găsesc aceste alimente ca fiind foarte gustoase.

Taguri articol: pediatrie vitamina d rahitism copii bebe bebe e bolnav

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Sfatul medicului, boli şi afecţiuni, terapii alternative, dietă şi nutriţie - Revista de sănătate Cuget Liber. Pentru o viaţă sănătoasă.