27 Octombrie 2016
5944 accesări
0 comentarii

„Boala sărutului“ sau mononucleoza, după denumirea medicală, este o afecţiune virală, provocată de virusul Epstein-Barr. Denumirea provine de la modalitatea de contaminare, deoarece poate fi transmisă prin sărut, strănut, tuse sau prin orice contact cu saliva unei persoane infectate.

Cel mai frecvent, mononucleoza apare la persoanele cu vârste cuprinse între 15 şi 35 de ani, dar există cazuri când boala afectează şi copiii mai mici, mai ales pe cei din colectivităţi. Specialiştii spun că aproape toţi copiii sunt expuşi la un moment dat, la acest virus, însă nu toţi fac boala. Bebeluşii şi copiii mici infectaţi cu virusul Epstein-Bar, de obicei, nu au simptome sau acestea sunt foarte uşoare. În schimb, adolescenţii, foarte des, fac şi afecţiunea.


„Mononucleoza poate fi depistată după manifestările clinice: dureri de cap, febră, umflarea ganglionilor de la nivelul gâtului, erupţii cutanate, dureri abdominale, foame inexplicabilă, faringită, pete albe pe amigdale, respiraţie dificilă, oboseală, precum şi cu ajutorul unor teste sanguine. Chiar dacă este frecventă la adolescenţi, am avut şi cazuri de copilaşi sub şapte ani”, explică dr. Victoria Sava, medic de familie.

Mononucleoza poate fi confundată cu o răceală obişnuită, de aceea nu toate cazurile sunt diagnosticate, dacă pacienţii nu se prezintă la medic. Virusul care determină această afecţiune se găseşte în mucoasa nazală şi în salivă. Din momentul expunerii la virus, semnele apar în aproximativ patru săptămâni şi, de obicei, această infecţie se face doar o dată în viaţă.

Splina, grav afectată!


Cu toate că tratamentul mononucleozei este simptomatic, în cazul copiilor mici, aceştia trebuie monitorizaţi de către specialiştii infecţioşi, pentru a se evita complicaţiile. Tratamentul include consumul mare de lichide, o alimentaţie uşoară, bogată în vitamine, repaus la pat şi, la indicaţia medicului, analgezice pentru durerile în gât şi antipiretice pentru febră.


„După cum am spus, mononucleoza este determinată de un virus, aşa că antibioticele trebuie evitate. În cazul în care medicul depistează o infecţie bacteriană asociată, acesta poate recomanda tratamentul cu antibiotic. Activitatea fizică trebuie limitată, deoarece splina este afectată şi există riscul rupturii de splină, de aceea este recomandat repaus total la pat”, mai spune specialistul.


Mononucleoza trece de la sine, în aproximativ o lună, timp în care este interzisă orice activitate fizică, însă virusul persistă în nas, faringe şi sânge pentru toată viaţa. Cea mai frecventă complicaţie, care, de altfel, apare foarte rar, este mărirea în volum a splinei şi chiar ruperea acesteia. Simptomele rupturii splenice sunt: durerea severă în partea superioară a abdomenului, palpitaţii, respiraţie îngreunată, sângerare. Altă complicaţie ce poate surveni este anemia.


Medicii specialişti îi sfătuiesc pe toţi părinţii să le acorde atenţie mare celor mici şi stării lor de sănătate, deoarece o afecţiune aparent banală se poate complica, iar netratată, poate afecta copilul pentru toată viaţa.

Adaugă comentariul tău

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii
Articol publicat de Vali PAPATANASIU