Una dintre cele mai frecvente alergii alimentare la adulţi, dar care poate afecta şi copiii, este alergia la peşte, crustacee şi moluşte. Acest tip de alergie are potenţial mare de severitate, care poate crea complicaţii majore, de tipul şocului anafilactic.

Alergia alimentară la peşte şi alte fructe de mare se poate dezvolta în orice moment al vieţii şi poate fi cauzată de un tip de peşte sau crustaceu care a mai fost consumat în trecut, dar fără să dea semne de alergie alimentară. Această alergie este caracterizată ca fiind un răspuns advers al sistemului imunitar la anumite proteine, toxine sau paraziţi ce se găsesc în acest tip de alimente. Odată instalat, acest tip de alergie persistă pe toată durata vieţii, nu există altă soluţie decât evitarea strictă a consumului respectivului aliment.

„Nu există un tipar care să fie urmat de fiecare dată, deoarece alergia, mai ales cea alimentară, este destul de imprevizibilă. La această categorie de alimente, cea mai mică contaminare, simpla preparare pe acelaşi grătar sau manipularea cu aceleaşi tacâmuri a peştelui şi a altor alimente poate provoca o alergie. Şi vaporii sau particulele care rezultă din prepararea termică a peştelui şi a fructelor de mare ce ajung în contact cu mucoasele respiratorii ale unei persoane alergice pot declanşa o criză de astm”, potrivit dr. Claudia Nechifor, specialist alergologie.

Cele mai frecvente soiuri de peşti implicate în dezvoltarea acestui tip de alergie sunt: tonul, codul, somonul, halibutul, pisica de mare etc., însă alergia la unul dintre ei nu înseamnă automat alergie pentru toţi, potrivit specialistului. Dintre crustacee menţionăm: creveţii, crabii şi homarii, iar din categoria moluştelor: scoicile, stridiile, midiile etc.

Simptome şi diagnostic

O reacţie alergică la peşte şi fructe de mare poate fi uşoară sau moderată şi se manifestă cu buze umflate, prurit, urticarie, erupţii cutanate severe, dureri abdominale, vărsături, diaree etc, iar reacţiile mai severe pot provoca crize de astm şi anafilaxie (ameţeli sau colapsul respiraţiei), cea din urmă reacţie fiind cea mai severă.Diagnosticul se pune de către alergolog prin testarea cutanată şi, cel mai des, prin cea serologică.

„Diagnosticul prin determinarea din sânge a anticorpilor din clasa IgE este varianta de preferat, dacă pacientul a relatat cel mai mic simptom de reacţie alergică cu potenţial de severitate, pentru a nu declanşa la testare, anafilaxia. Dacă au fost consumate mai multe tipuri de peşte, fructe de mare sau pacientul doreşte să ştie dacă mai poate consuma şi altceva în caz de alergie, se vor determina anticorpii IgE specifici pentru fiecare aliment în parte”, explică medicul alergolog.

În caz de anafilaxie, pacientul este instruit să avertizeze cu fermitate că are această alergie şi să poarte în permanenţă, în concediu, adrenalina autoinjectabilă. Pentru a preveni dezvoltarea unei astfel de alergii, produsele de origine marină trebuie să fie consumate cât mai proaspete şi doar din surse autorizate.

În cazul suspectării unor simptome de alergie la peşte sau fructe de mare, persoanele afectate trebuie să se prezinte de urgenţă la medicul de familie, pentru a fi îndrumate spre un specialist alergolog şi pentru a li se administra tratamentul corespunzător.

Dacă simptomele sunt severe, specialiştii recomandă bolnavilor să meargă la secţia de urgenţă a celei mai apropiate unităţi sanitare, pentru a primi îngrijiri medicale şi pentru a preveni şocul anafilactic.