Este cumva "la modă"în zilele noastre termenulde depresie, fiind adesea confundată cu tristeţeaşi îngrijorarea, lipsa perspectivelor şi a plăcerii, însă depresia înseamnă mai mult decât atât.Una este să fim trişti, deznădăjduiţi, dezamăgiţişi este cu totul altceva să trăim o depresie, explică, în detaliu, pentru „Cuget Liber“, psihologulElena Ranga.

Persoana depresivă trăieşte o suferinţă intensă şi sentimentul că este inutilă şi incapabilă, că produce celor din jur suferinţă şi se simte responsabilă şi vinovată pentru asta, se încarcă cu o durere de care nu poate scăpa; ea consideră că nimic nu are sens şi fiecare zi este o povară care o obligă să îndure şi mai mult.

„Persoana depresivă este disperată şi obosită să mai sufere, să mai suporte chinul de a fi, are tulburări de alimentaţie, fie se îngraşă, fie slăbeşte excesiv, are tulburări de somn, de apetit sexual, îi este greu să gândească, să ia decizii, să se concentreze, să ducă activităţi la bun sfârşit, uită, are idei delirante şi suicidare. O persoană depresivă poate fi foarte lentă sau foarte agitată, tot timpul nemulţumită, inhibată, însă nu revendicativă. Persoana depresivă nu are energie să se certe, să îşi ceară drepturile, să îşi susţină punctul de vedere, ea doar înghite durere, suferinţă, vină şi crede că nu poate să se elibereze de ele decât prin moarte. Pentru o persoană depresivă, moartea este singura soluţie de a scăpa de chin”, explică psihologulElena Ranga.

Tulburări de dispoziţie

Depresia este asociată şi cu alte tulburări de dispoziţie sau personalitate şi nu apare din senin.

„Înainte de a se institui starea depresivă, a existat un lung şir de eşecuri şi eforturi ale persoanei de a face faţă situaţiilor. Depresia apare pe o anumită vulnerabilitate a personalităţii şi în lipsa unor repere adecvate de viaţă. Persoanele care ajung să dezvolte depresia la vârsta copilăriei au avut modele de viaţă inadecvate în privinţa gestionării conflictelor, durerii, suferinţei, asumării responsabilităţii şi a bucuriei. Cumva, în experienţa lor de viaţă, astfel de persoane învaţă să păstreze suferinţa şi să elimine bucuria”, susţine Elena Ranga.

Nu e un moft!

Depresia nu trece de la sine, pentru că nu e un moft. Persoana depresivă are nevoie de ajutor să poată trăi. Depresia afectează persoana în toate ariile de funcţionare, pornind de la conexiunile neuronale şi eliberarea substanţelor din creier până la reacţiile fiziologice şi comportamentale. Totul este prea mult, copleşitor şi dureros. Astfel persoana depresivă ajunge să se izoleze, să nu mai poată munci, vorbi sau deplasa, singurul lucru pe care şi-l doreşte fiind să stea singură.

Tratament

Tratamentul este medicamentos şi psihologic. Atât medicul neuropsihiatru, cât şi psihologul conlucrează împreună cu familia pentru a ajuta persoana depresivă să depăşească durerea şi să regăsească bucuria de a trăi. Adeseori, familia face eforturi susţinute pentru a convinge persoana depresivă să urmeze tratamentul, susţinerea permanentă fiind absolut necesară.