Ce probleme pot apărea în alăptarea sugarului

În ciuda faptului că alăptarea la sân este cea mai sănătoasă metodă de alimentaţie pentru sugari, există şi situaţii în care medicii le recomandă proaspetelor mămici să evite alăptarea pentru a nu pune în pericol viaţa bebeluşului.

De obicei, este vorba despre probleme ale sânului, fie acele răni apărute în primele zile ale lactaţiei, fie de malformaţii ale mameloanelor (mameloane scurte sau ombilicate). Acestea sunt cele mai frecvente situaţii în care mamele întrerup alăptatul sau chiar îl opresc definitiv, dar pot apărea şi infecţii grave. Mastita şi galactoforita sunt destul de rare. Mastita puerperală este o infecţie produsă cel mai frecvent de stafilococul auriu. Se manifestă prin febră, frisoane, dureri şi eritem inflamator. Se recomandă tratament antiinfecţios şi evacuarea completă a laptelui pentru a preveni formarea abceselor.

Hipogalactia, adică lipsa laptelui, este în majoritatea cazurilor rezultatul greşelilor în iniţierea alăptării, erorilor de tehnică alimentară şi a diferitelor stări patologice ale mamei sau sugarului care duc la golirea incompletă a sânilor.

„În aceste situaţii, sugarul nu mai creşte în greutate, apare anxietatea mamei şi se ajunge la alimentaţia complementară. Simptomatologia variază, în funcţie de gradul hipogalactiei. Dacă deficitul de lapte este mic, sugarul este liniştit, dar creşte nesatisfăcător în greutate. La o hipogalactie moderată, sugarul plânge după ce a terminat suptul sau cu mult înainte de masa următoare. În hipogalactiile severe, greutatea copilului este deficitară, apar semne clinice de malnutriţie şi modificări ale scaunelor (scaune de foame: rare, verzi, mucoase). Pentru aprecierea hipogalactiei, se efectuează proba suptului prin cântărirea sugarului înainte şi după supt cu evaluarea cantităţii de lapte ingerată în decursul a 24 ore”, explică dr. Cristina Mihai, medic primar pediatru.